CINE MI-A POZAT LA BESTFEST
Ori am eu o figura prietenoasa, ori abia acum constientizez avantajele sociale ale unei scule competente. Un lucru e clar: modelinele si vedetii au slabiciune la lentila si n-ai nevoie de ditai tunul ca sa te imprietenesti instantaneu cu ei. Ei simte, domnule. Simte pe loc mingiierea transfocatorului si stie ca, indiferent cit ar fi de departe, lentilele va surprinde starea lor intima de moment. Asa ca, incercati in alte mii de batalii inegale cu distanta focala, ei, vedetii si modelinii, se abandoneaza neconditionat declansatorului. Si asta nu doar o clipa sau doua, ci pina sint convinsi ca te-au servit cu profesionalism si ca nu mai stai cu diafragma pa ei.
URMASELE LUI SPALAMA. Priviti hal de poezie si aglomeratie tegumentara. Priviti rezultatul cisternelor de apa plata cu lamiie, al sutelor de ore chinuitoare la solar, al stoicismului si ambitiei calite in zeci si sute de bancuri misogine. Caprioarele s-au abatut in catarea virila deloc ostentativa a obiectivului meu si s-au abandonat, pret de o clipa, unei posteritati incerte si necontrolabile. Pios omagiu acestor ofrande voluntare depuse pe altarul chilotariei comerciale. Fiti buni, fiti recunoscatori, clickuiti cu smerenie.
EXCELSUL. Sa fiu bonom? Sa fiu un pic condescendent? N-am degetul in nas, nu put, mi-am taiat unghiile, m-am spalat pe dinti un sfert de ora, dupa care am facut gargara, azi dimineata m-am ras pe cap. Sa zimbesc, da’ nu foarte larg, sa nu dau in rinjet. Arat rau din profil dreapta, n-am incotro si trebuie sa fortez semiprofilul. Cine-o fi ala? Nu e japonez mic, ca da fara blit. Hai, frate, mai dureaza? Simt cum se-apropie un circel la maseteri. Oare se vede? Incerc varianta „amical ambiguu”, ca mi-a iesit cel mai bine pina acum. Si tocmai acum ea trebuie sa lipeasca. Macar o puneam paravan daca tot nu mai vrea sa ma consilieze. Gata. S-a carat. ‘Te-n glanda, bai domnule, m-am uscat de sete pina ti-ai dezlipit degetu’ de pe declansator. Si nu te mai strimba, ca io am fost baiat cu tine si te-am servit.
VOCALISTUL. Cumetre, deci daca eram eu gagica, la ce gitlej posed, Alanis era seminte. Imi plac rau muzicienii care vin al concerte ca la seminar. Sint foarte multi trupetii care isi iau o mina de studenti cu coronita si se asigura ca imprastie in jurul lor imaginea eminentului care inca se adapa din izvoarele cunoasterii. Au numai reactii faciale pe accenti sau in pasaje mai complicate, privesc si asculta de parca intre ei si cel de pe scena au interpus o holograma cu partitura piesei si acum verifica respectarea ei. Ba chiar stiu un caz, la Dream Theater, cind un clapar autohton chiar a venit la concert cu partitudile dupa el exact pentru acest motiv.
Cele mai voi