Reportage Session – seminar de fotografie la Biertan cu Radu Bădoiu

joi, 12 martie, 2015 la 12:18 pm

Radu e un om bun. E aproape axiomatic de bun. Priveşte blând, are glas uşor şi cântat, pasul parcă prelins şi când saltă grăbit. Până şi gestul cu care duce la gură cana de cafea parcă e menit să-ţi sublinieze că o discuţie cu Radu e de fiecare dată liniştită indiferent de eventuala gravitate a subiectului. Explică în gesturi exact cât trebuie de largi pentru cuvintele şi pentru vocea măsurată.

seminar foto Biertan Radu Badoiu

Reportage Session este un concept original Radu Bădoiu, fotograf cu peste șase ani de experiență în workshop-uri și seminarii de fotografie. Începând cu 2009, Radu Bădoiu a organizat o serie d evenimente axate pe educarea pieței foto din România. Tabere de fotografie în România sau în afara țării, seminarii dedicate îmbunătățirii tehnicilor folosite de fotografi și exploatarea potențialului turistic cu ajutorul imaginilor sunt câteva dintre cauzele pentru care a ajuns să câștige recunoaștere națională.

În perioada 30 aprilie – 3 mai 2015, Radu vă invită în perimetrul Biertan – Sighișoara – Saschiz, unde „…îmi doresc ca fiecare participant sa înțeleagă că aparatul de fotografiat este un instrument și nimic mai mult. Vom face exercitii de exorcizare, sclavii tehnicii se vor elibera și vor învăța să stăpânească, să domine și să folosească fără milă aparatura. Vom defini în fiecare dimineață, aproape redundant, scopul actului fotografic: să-ți exprimi ideile, să fii creativ, să influențezi și să-i faci să vibreze pe cei care-ți privesc munca.”

Pentru mai multe detalii, vă invit să vizitaţi pagina dedicată Reportage Session pe site-ul fotografului.

.

Aurora boreală

marți, 14 octombrie, 2014 la 10:50 am

Am avut noroc.

Am plecat joia trecută, de dimineaţă, cu destinaţia Homnoy, în arhipelagul norvegian Lofoten. Să mă întâlnesc cu nişte prieteni mai vechi şi cu unii mai noi. Alex şi Anca sunt acolo de ceva vreme, experimentând un stil de viaţă absolut special şi unic, despre care probabil vom mai vorbi în viitor.

northern lights

Am avut noroc şi de o experienţă cu totul nouă, dar şi de redescoperirea unor oameni buni, pe care chiar dacă abia i-am întâlnit de câteva ori în România, m-am bucurat să-i revăd de data asta foarte autentici, în lumina existenţei lor speciale, din Norvegia. Dar, cum spuneam, am plecat joi dimineaţă din Bucureşti, am ajuns joi seară şi am stat până luni dimineaţă. Ei bine, Aurora mi s-a arătat încă din prima seară, într-un spectacol mirabil. Şi chiar dacă Alex spune că am văzut cel mult 15% din ceea ce pot „luminile nordului” cu adevărat, mi-am dat voie să mă minunez ca pentru 1000%.

Ăsta e unul dintre momentele în care îmi promit solemn să învăţ mai mult despre aparate foto şi fotografie. Fără meşteşugul lui Alex, probabil că n-aş fi avut ce să vă arăt şi aş fi rămas doar cu experienţa personală despre care cuvintele n-ar fi fost în stare să spună mai nimic.

Copaci

marți, 26 august, 2014 la 10:16 pm

Am eu o treabă cu copacii. Mai ales cu cei foarte bătrâni, grei, împovăraţi de vremuri, care se încăpăţânează să stea încă vii, parcă spunând poveşti de când lumea cu crăpăturile lor şi cu porii lor bătrâni. E un breil energetic emoţionant în fiecare atingere aproape intimă a scoarţei lor care parcă respiră, care parcă întreabă… În maiestuosul parc al Palatului Pena, de la Sintra, parc pe care zău că l-am simţit mai aproape şi mai viu şi mai plin de vibraţii decât mi-au părut zidurile palatului şi urmele celor care l-au locuit.

copaci

Riduri cu Andreea Esca, de V. Bărbulescu

marți, 29 iulie, 2014 la 3:12 am

Vă spuneam, cu alte cuvinte, acum câteva săptămâni, că „noul” Pro TV se îndreaptă cu paşi repezi către poziţia de Arici Pogonici în clasamentul televiziunilor de pe alternanţa deal-vale? Vă ziceam cumva că, de îndată ce controlul strict şi ferm asupra imaginii oamenilor de-acolo şi capacitatea de a discerne rece asupra ce „iese” şi ce nu către public s-au cam terminat, treburile încep să arate rău pe toate părţile? Apropo, voi ai văzut recent nişte ID-uri de PRO TV cu nişte baloane colorate, vorbind cu voce scremută? Eu le-am văzut şi mi-au sunat atât de bizar pentru cultura PRO, încât am verificat de mai multe ori pe ce canal eram cu telecomanda.

Ieri, DJ-ul fotograf animator de radio Valentin Bărbulescu a publicat asta „la el pă Instagram”. Pentru că poate, ceea ce, aşa cum ziceam mai sus, e o chestie foarte recentă şi cel puţin bizară.

andreea esca vali barbulescu

Nu discutăm nici despre calitatea pozei, nici despre oportunitatea ei, ci doar despre faptul că ea apare pe un cont personal de Instagram al unui domn care uneori se ocupă cu făcut poze. Mi-am exprimat părerea în legătură cu poza printr-un comentariu acolo unde ea a fost publicata prima oară. Pentru că Instagram nu permite ştergerea comentariilor, Bărbulescu a şters bărbăteşte poza şi a republicat-o după câteva ore. Zid!

Ca să ne transmită apăsat că poza cu pricina reprezintă un mare moment de răscruce în cariera sa fotografică şi, de ce nu, în procesul său de maturizare masculin-mediatică, Nea Vali pune cover cu aceeaşi poză şi pe contul său de „om” şi pe acela de „persoană publică” din Facebook Almighty. Ce nu e ok cu toată treaba asta? Ce e ok? Sunt curios să aud părerile voastre în comentarii.

vali barbuleascu facebook

vali barbulsc facebook page

Genuflexiune sexual-(pato)logică

luni, 21 iulie, 2014 la 8:10 pm

couple kissing beach brasil

Oare, sex masculin purtând în pantaloni, dacă ne apucăm de fumat în jurul vârstei de 14-15 ani şi ne ţinem de capătul ţigării uneori până după 35-40 de ani, când ienupăru’ caprei negre avem vreme să ne trăim cu adevărat şi la maximum floarea potenţei sexuale?

Selfie…

marți, 15 iulie, 2014 la 5:42 pm

…in Hyde Park.

selfie hyde park

London Eye

marți, 15 iulie, 2014 la 5:15 pm

văzut de mine.

london eye

Noapte bună, Pro TV!

joi, 3 iulie, 2014 la 8:30 am

Faptul în sine. Adrian Hădean, Patrizia şi Scripcă formează noul juriu al formulei româneşti pentru franciza internaţională Master Chef.

juriu master chef

Treaba bună. Având în vedere că-l cam ştiu pe Hădean de câţiva anişori şi cred eu că-i pot intui priorităţile, posibil ca băieţii ăştia care acum îşi zic „protv” să fi sărit foarte sus la cap ca să-l aibă acolo. Adrian e bucătar priceput chiar ardelean fiind, fapt care nu-l califică neapărat ca pe un viitor mare generator de audienţă, mai ales că-l ştim om blând şi cu prinţipuri. Însă, cu siguranţă, va fi o prezenţă plăcută alături de ceilalţi doi juraţi.

Patrizia este o doamnă din Italia care, când n-a mai gătit (fabulos, deşi cu gătitul parcă să zic să se ocupa mai mult soţul Papi în casa din Buftea) la ea în casă, pentru protipendadă şi artişti, a cam fluierat a pagubă prin mai multe bucătării de fiţe din Capitală. Scripcă e un domn care acum căţiva ani reuşea performanţa probabil unică în televiziunea de pe întreaga planetă, de a transforma în repulsie şi tablou abominabil cam orice atingea de mâncare la cadru, în filmuleţele de la Prima TV. Măcel programatic. Ba parcă să zic că ne-am intersectat şi într-un eveniment privat al unei mari companii tebeciste şi am avut plăcerea unor creveţi congelaţi, cu paste de orez, multe sosuri şi zero gust, dar nu bag mâna în foc.

Treaba proastă. Uitaţi-vă cu atenţie la poza asta de mai sus, cu cei trei, şi ascultaţi ce vă zic, fără urmă de părtinire (cine mai ştie câte ceva despre subsemnatul ar putea lesne confirma că n-am motive logice să-i ridic în slăvi pe „uşuiţii” din Pro) că AŞA CEVA n-ar fi ajuns NICIODATĂ în spaţiul public pe vremea când echipa lui Arian Sârbu modela destinele producţiilor şi oamenilor din trust. Poza asta e un mare deserviciu şi pentru format, şi pentru oamenii promovaţi, şi pentru staţie în general. Arată a televiziune locală din urbanul mic, acum vreo 15 ani. Jurnaliştii de presă cu experienţă, fotografii profesionişti şi chiar PRiştii (nu, în afară de cei „din online”) cu minimum cinci ani (pe bune) prin breaslă ştiu bine ce zic.

Cam urâţel.

PS: ca să nu mă înţelegeţi greşit, Gordon Ramses (centru) şi ai lui au devenit personaje de carpetă. Pentru că oricum nu va semăna cu nimic din ce ştiţi deja despre „Hell’s Kitchen”, chestia de la fabrica lui Voiculescu s-ar putea lesne numi „Răpirea din Serai”, „Baiadere cu tamburină” sau „De 3X Slueyman”. Sau, în fine, puneţi voi numele unei manele preferate.

gordon ramses

Carnaval

sâmbătă, 1 martie, 2014 la 8:20 am

E oficial, e Carnaval…

carnaval brazilia

STALKING LOVE

miercuri, 21 august, 2013 la 3:52 am

Din când în când, apreciez un teleobiectiv mai voinic şi mai potent. Şi cum majoritatea curiozităţilor mele se referă la oameni, cam asta iese de fiecare dată când îmi pun lentila la contribuţie. Într-un fel, de la depărtare e oarecum mai interesant. La sfârşitul zilei i-am întâlnit pe cei doi „de aproape”, la punctul terminus al călătoriei de o zi cu o barcă înaltă de trei palme prin nufărişul Râului Roncador şi la Sosego, o cascadă destul de pipernicită din Parcul Naţional Chapada Diamantina. El avea multe coşuri pe tot corpul şi ea avea o piele bolnăvicios de albă. Dar aici sunt frumoşi tare mulţumită vibraţiei pe care o generează şi care-i înconjoară.