Posturi cu tagurile: "despre altii"

Clipul despre care vorbeam aici a fost retras de pe YouTube. Nu stiu cind si nici daca in urma vreunei sesizari trimise de unul dintre „personaje”. Da’ eu zic ca e bine.

Citind acum romanul lui Mihai Gainusa, simt ca imi lipseste ceva. Cartea asta e scrisa pentru a fi vorbita si/sau filmata. Sint abundente replicile si „secventele” care, doar scrise, beneficiaza de un impact mult mai redus decit daca le-ai fi auzit in „cronica” sau daca le-ai vedea dramatizate cu mai multe personaje. O meteahna „profesionala” sa-i zicem. Dupa citeva capitole, risc sa ma plictisesc de Marean si astept cu nerabdare sa apara si alte personaje.

Nu cred ca mi s-a parut si nici ca sint un mic bulangiu ofticos. E cam nasol. De la logo pina la prestatie. Pentru a zugravi kitsch-ul de televiziune astfel incit sa para masticabil pina si de catre cititorii inversunati de filosofie, ai nevoie de specialisti de calibru, pe care Prima nu-i are. Asa ca de data asta broderiile si mileurile trase la croseta rinjesc de le vezi tartrul si cariile. Din pacate, Oprah e din nou Floarea Din Gradina, cu reminiscente de spectacol de varietati si brigazi artistice. Intreaga dantelarie parca incearca sa-ti scoata ochii pentru a te face sa pricepi cu forta ca „ba, e pentru femei proaste, inculte, care s-ar uita la Teo chiar daca ai aseza-o pe un ciot de copac, intr-un magazin de nasturi!”. Si nu cred ca e chiar asa.

Kinder nu mai e de multi ani un brand dedicat exclusiv copiilor, dar zau ca imaginile de mai jos nu-mi trezesc fantasme cu buze vinovate sau voluptati tavalite in ciocolata. Mi se pare aberant sa incerci sa pui in spinarea unui brand ingenios, ludic si provocator la nivel afectiv firesc o serie intreaga de produse care, dupa ce ca tintesc cu totul alte segmente, mai comunica si atit de dizgratios. Poate ca un label separat ar mai rezolva problema, chiar daca din punct de vedere vizual dezastrul de mai jos va fi exprimat si sub alte forme. In cel mai rau caz, probabil ca ar opri erodarea brand-ului principal, care beneficiaza de un logo care-ti spune simplu: copii, jucarii, desene, ciocolata buna. Admitind ca printul n-ar fi o mizerie, mesajul semiotic imi pare o mare nuca-n perete linga logo-ul stiut. Si da, arata a cac*t.

Despre Catalin Bugean am mai amintit de vreo doua ori pe-aici. Vi-l aratam intr-un bungee la care m-am uitat si eu cu jind. Astazi va arat la ce se pricepe cu adevarat omuletul in cauza, reel-ul e al lui suta la suta, ba pot sa spun ca unele dintre fragmente le-am vazut „in the process”, va prindeti voi care. Il gasiti la adresa asta. Mie-mi place.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=ag3F1KFleeA]

Probabil ca mi s-a nazarit, dar tot auzind a doua piesa aproape zilnic, la radio, simt asa, niste asemanari ca niste furnicaturi in lobby-i urechilor.. Ori timpanele mele se scorojesc, ori exista pe bune asemanari intre cele doua.

Prima, Big Brown Eyes, facuta de Moga acum citeva luni bune pentru Catalin, megastarul (sic! nimic din ce au facut pentru baiatul asta plin de talent nu l-a propulsat la nivelul titlului, notorietatea lui inca mesteca din vremurile in care aparea in concurs) primului sezon.

A doua a fost lansata in octombrie 2007 si ii apartine lui Ian Oliver, un DJ german, lansat pe la inceputul anilor 2000. Piesa asta pare a fi prima lui treaba serioasa, care depasaste granitele tarii sale de origine. Un amanunt destul de interesant, zic eu: piesa porata titlul „Bucovina”. Dar, din nou, poate fi doar paranoia mea.

Desigur, sint tempo-uri diferite, multe note schimbate, dar din punctul meu de auzire au cel putin un „aer” similar.

Dupa citeva luni in care parca muzica a devenit un pic mai proasta si mai comerciala, inteligenta franco-zeghera isi face simtita prezenta cu adevarat la Radio Deea. Ieri, la 4 si la 5 PM am auzit niste kinda’ stiri. La radio-ul nostru din autoturismul familiei. La 4 au inceput cu o stire locala de la Buzau si au continuat cu informatii relevante tot pentru zona cu pricina.  La 5 s-au concentrat pe Tulcea, Macin si Isaccea, devenita „Isaceea” in gurita rotunjita a mirare apartinind ciripitoarei de la microfon. In ambele buletine, Bucurestiul a fost amintit oarecum tangential, in „datele despre vreme”. Am avut sentimentul ciudat al dezradacinarii, dar starea deplorabila a drumurilor inconfundabil bucurestene m-a ajutat sa-mi revin rapid.

Apropo. Tot ieri, Andrei Zaharescu a debitat cu nonsalanta despre un avion de pasageri, aterizat fortat in orasul canadian Cagliari. Asta la „urmeaza in citeva momente”. Am sperat sa o dreaga in stirea „efectiva”, dar Zaharescu Spagarescu a repetat senin aceeasi duma: „in Canada, la Cagliari”. Desigur, era vorba despre Calgary.

Si zi asa, dom’ profesor,

„Coman’s open-mindedness and clear view of Romanian journalism and its needs have made the journalism program one of the best in East and Central Europe”?

Inseamna ca de-asta avem cea mai curata si mai bine scrisa presa din zona, nespa? Pe larg, la Japonezul.

Mi-a scris Primarele si m-am umezit de emotie. In plicul cu instiintarea despre impozite a impaturit cu grija si miini pioase un cartonas ivoriu (hirtie faina, destul de scumpa), pe care scrie ca doreste sa impartaseasca niste chestii cu mine. Mai baga si de „bucuria crestineasca si emotia”, dupa care imi ureaza si Sarbatori Fericite, si La Multi Ani. Astazi, sapte ianuarie… Asa ca, probabil, in august o sa-i trimit si eu o felicitare de Sfintul Neculai.

Nu, plicul nu a intirziat. Doar nu va imaginati ca trimite cineva scrisorile de impozite de Sarbatori. Rationamentul e simplu. Nu le trimit situatiile fiscale in final de an, m-ar injura de Craciun. Dar tot trebuie sa le trimit cite-un carton cu urari, ca da bine. Si daca le trimit separat, vor zice ca prapadesc banii aiurea. Asa ca le trimit impreuna, imediat dupa Revelion, ca sa primeasca mai usor tabelul despre malaiul pe care tre’ sa-l verse la vistierie.  Da, urarile vor fi cam tardive, da’ macar vor zice „uite, ba, s-a gindit la noi, ce om de treaba…”

Sa mor io, na, sa-mi coaca ochiu’ si sa-mi puta buricu’ de nu-mi plac niuzletarele! Mi-as dori sa primesc cite 30-40 pe zi. Dar toate astea sa ma agate, sa ma fidelizeze, sa ma indemne fara eforturi la consum, la trial. Nu ca alea trimise de fata de la Tango, care trudea chiar si pe 24 decembrie, scotindu-mi ochii cu Dana Razboiu, dar uitind sa zica si ea un „pune mina pe Vasilica, sa-ti iei de Craciun masina mica!” la final. Eu incerc sa dialoghez cu tanti Apostu, dar ea se tine bat baston.

In fine, despre altceva este vorba acilea. Din ciclul „primim de la un tinar publicitar talentat din Ardeal”, ma pomenesc astazi cu un mail de-ala scirbos, de lauda de sine, forwardat de omu’ asta de bine despre care zic. „Imagistica – cea mai dinamica companie de branding din Transilvania” zice titlul cacofonic. „Imagistica”…hm…tare inspirat pentru o „companie de branding”. N-am la indemina ceva pagini aurii sau albastrii, dar sint foarte curios sa aflu cam cite „companii de branding” mai exista in Transilvania si, desigur, sa stiu citi clienti locali au utilizat in 2007 servicii de branding.

Trecem mai departe.