PSY LA METROU

vineri, 15 februarie, 2008 la 3:33 pm

Pozitionare sa fie daca o cer interesele partidului, dar la cum e scrisa, la cum arata, la ce subiecte propune, la cum le abordeaza si la ce pret, am avut senzatia ca revista asta nu e chiar frutifres, de comunicat pe la metrou…

FREE ROMANIAN WORDS

miercuri, 13 februarie, 2008 la 12:43 pm

Bai, comitete si comitii, advertologi si strategisti savanti, fabulospirituali si functionari ministeriali, nea „ok, mister King” si mizdar prezident, poftiti la branding de tara. Intr-o forma simpla, de antrenament, da’ parca destul de interesanta in comparatie cu toate aberatiile de milioane de euro de pina acum, nu credeti?

NICA LEON – OMUL ZILEI

marți, 12 februarie, 2008 la 11:22 pm

Daca n-as sti cita golanie zace si in el, l-as lua pe Nica Leon la mine-acasa si l-as omeni cu o farfurie de supa. Pentru adevarurile spuse astazi, eu il aplaud. Bai, cum se adunasera toate leprele ca sa se uite la ele insele… Vomant.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=9EHOQksA8R0]

CICA DILEME

marți, 12 februarie, 2008 la 11:43 am

Pai daca CRP s-a transformat intr-o asociatie a patronilor din mass-media, la sedinta de miruire de ce era sala plina de trepadusi? Si daca onor jurnalistii s-au organizat instant intr-o asociatie de breasla, de ce au nascut una noua in loc sa adere in corpore la una dintre organizatiile de apartament create in ultimii ani de multi dintre onor membrii acestei prestigioase bresle? Hehehe…chiar nu astept raspunsuri.

OF M-M-MEN AND…IN FINE…

sâmbătă, 9 februarie, 2008 la 1:05 pm

N-o cunosc pe Putty, nu-i citesc blogul, nu-mi place poza ei si, in general, nu-mi plac paroasele si nici astea cu poze studiate. Da’ cimpanzeul veninos din gura canalului si-a dat inca o data masura spoielii care-l defineste. N-a dat semne ca „ofmenandmice” i-ar spune ceva, ca i-ar face sa tresara vreo amintire literara. Posibil sa fi fost din cauza paralelismului sau fata de limba engleza, nascator de maimutareli cam ofticate,

LUCESCU: „HEHE…PROASTO! TI-AM ZIS CA ESTI PROASTA?”

duminică, 3 februarie, 2008 la 1:15 am

Familia Lucescu Sr. a prinzit simbata intr-unul dintre restaurantele bucurestene din zona Herastrau. Un fapt de-a dreptul banal daca ocazia n-ar fi fost pigmentata din belsug cu discutii in gura mare despre bani, case ori pantofi. Finalul a fost rezervat replicilor tandre: „Hai ca esti proasta…ti-am zis ca esti proasta?”

Simbata dupa-amiaza. Restaurantul e plin si, din pacate, prindem tura „proasta”, adica aceea cu un sef de sala cam lenes, cam impleticit si cu bucatarul rasolist. In tura cealalta ma simt excelent de cum pun piciorul in restaurant. „Seful” stie sa zimbeasca, te tine minte, stie ca vii pentru ca verifica din timp lista de rezervari si de cele mai multe ori te intelegi cu el din priviri atunci cind faci comanda. Stie exact ce sa-ti recomande si atunci cind mergi pe mina lui rar se intimpla sa pleci nemultumit. El isi lucreaza bine bacsisul. Celalalt parca abia asteapta sa scape de tine.

Aparitia familiei Mircea Lucescu da nastere rumorii si tevaturii obisnuite. Capete intoarse, priviri fixate, fiori extatici printre pasta si vitello. Ghinionul nostru, ospatarul lor va fi cel care ne serveste si pe noi. Atentia lui va fi de-acum acaparata de oaspetii speciali, serviciul la masa noastra va intirzia, insa noi nu ne propunem sa ne enervam. Mai mult, spectacolul este abia la inceput, asa ca dupa-amiaza se anunta interesanta.

LA REGISTRATURA

sâmbătă, 2 februarie, 2008 la 7:08 pm

Sint unele lucruri pe linga care treci zilnic fara sa le observi ciudateniile sau amanuntele care le pot face interesante. Trebuie sa ti le arate cineva ca sa iti dai seama de adevaratele lor atribute demne de observat. Asa cum se intimpla si in imaginile de mai jos, reprezentind ghiseul registraturii de la sediul central PNL. O fereastra mica si foarte adinca, in care poti intra lesne pina la briu cind iti intinzi petitiile catre functionarul de la birou, in gardul mai degraba demn de o fortareata. De remarcat perdeluta cam traditionalista pentru o gindire liberala…

ME LIKES MIRELA ZETA

vineri, 1 februarie, 2008 la 12:19 am

Voiam sa scriu despre ea inca de cind am vazut (acum luni de zile, in companie selecta, dar cu capul picindu-mi de somn si plictis in repetate rinduri, cam penibile rinduri) filmul lui Nae Caranfil, care probabil ca se va lansa in mileniul asta. O stiam doar din „Mondenii”, insa rolul din „Restul e tacere” mi s-a parut cu adevarat proaspat si efervescent. Si chiar nu ma refer doar la cele citeva cadre in care i-am putut aprecia „dotarile”. Mi se pare o actrita cu un potential imens, care sper sa aiba sansa unei maturizari artistice pe masura talentului de care cu siguranta ca nu duce lipsa.

DOI MAIMUTOI

miercuri, 30 ianuarie, 2008 la 12:38 am

Eu ma bucur pentru Capatos ca prinde prime-time-ul si m-as bucura sa-i iasa treaba asta pentru ca se pricepe foarte bine la ceea ce face. Dar daca imi spunea cineva acum jumatate de an ca nulitatile-alea doua, cu profiluri perfecte de copii sarmani, din Zimnicea, cu muci la nas si turul pantalonilor plin de smoala pusa tot de ei pe toboganul din fata blocului, vor primi o oferta din partea antenei, probabil ca l-as fi scuipat intre ochi. Si nu pentru ca m-ar deranja prezenta lor pe un tronson in care Dedu si Liptak nu au concurenta serioasa de ani de zile. Ci pentru ca va trebui de-acum sa ma lovesc peste tot de moacele lor mongoloide, de copii intarcati cu ura, prea devreme, pusi cu botul in strachina cu fasole de la sase luni si trimisi la furat pe canalul de epurare al urbei mentionate (cu simpatie) mai sus. O sa fiu nevoit sa le vad rinjetele de test Szondy in promo-uri, machete de presa, articole sulfuroase si cioc-shou-uri de auto-promo, bannere si panouri. Jale mare daca pina si astia au ajuns sa fie „ofertati”, „negociati” si „impachetati”. Tristi mai sintem daca, la asemenea puzderie de posturi TV, luam de la cei mai prosti si ne laudam apoi cu marile achizitii.

TREI DE LA TV

marți, 29 ianuarie, 2008 la 10:57 am

Aseara am observat cu tristete ca traducerile de la „Yhe Tonight Show” sint in aceeasi stare ca „pe vremea mea”. Adica jalnice. Si nu neaparat dintr-o cunoastere precara a limbii engleze vorbite, ci din vesnicele gauri in cultura generala a traducatorilor.

Eternul si puhavul Condurateanu a revenit in trustul care l-a consacrat, de data asta jucind rolul invitatului permanent intr-o mizerie nocturna de la antena ciutaca. Partener de „moderatie”, o pufoasa care acum citiva ani pelticea prin Realitatea una dintre zecile de productii inegalabile, din seria „cu curul pe scaun”.

Sonorul de la Realitatea este atit de prost, incit as prefera sa ramina mono. Semnalul stereo intervine la o secunda dupa ce am mutat pe canal, apopi totul se aude din borcan. Nu, nu e televizorul de vina, e singura frecventa pe care mi se intimpla treaba asta si pot compara cu altele, unde totul e ok.