TAGLIATELLE CU ANŞOA, ÎN VERDE
Am încercat o combinaţie ceva mai uscată pentru o mână de tagliatelle „bio”, colorate frumos şi aţâţîtor cu pastă de legume fierte, încă d epe vremea când erau doar cocă. Sosul de azi nu e nici pe departe un sos în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă o pastă destul de densă, dominată de gustul plin de personalitate al fileurilor de anşoa şi de vigoarea ardeiului iute.
INGREDIENTE. Pentru o porţie: 200 de grame tagliatelle fierte, patru fileuri de anşoa, trei căţei de usturoi, o legătură mică de ştevie, trei lingriţe de ulei de măsline, o jumătate de linguriţă de unt, o linguriţă de ardei iute tocat.
PASTELE. Nu e musai să folosiţi genul ăsta de tagliatelle, mie mi-a plăcut mult culoarea lor atunci când le-am cumpărat şi aveau toate şansele să expire prin cămară dacă nu mi-ar fi picat din nou ochii pe ele, într-o roată căutătoare de inspiraţie prin cămara mea cea mândră.
Am pus apă la fiert, am pus un vîrf de sare de mare când a dat în clocot, am fiert pastele aproape zece minute. Cât au fiert, le-am mai amestecat din când în când, să nu se lipească. LE-am scos apoi în strecurătoarea pentru paste, le-am scurs bine şi le-am amestecat din nou. Le-am lăsat deoparte, cît am făcut sosul.
SOS DE ANŞOA, ÎN VERDE. „În verde” poate însemna orice, de la urzici sau spanac, până la busuioc sau măcriş. Câteva frunze verzi tocate şi strecurate într-un sos pentru paste vor fi mereu mai mult decât bine primite. Am încălzit într-o tigaie uleiul şi untul. Am pus cei trei căţei de usturoi (doar crăpaţi sub latul lamei cuţitului, nu tocaţi mărunt, ca să-şi lase doar impresiile pe-acolo) la călit, în „amestecul gras”, de ulei şi unt.
Am călit apoi fileurile de anşoa pînă ce s-au maronit şi s-au uscat. Deja sosul era bine botezat cu aroma peştişorului cel mic. Am spălat ştevia frunză cu frunză, am tocat-o mărunt. La fel am făcut şi cu ardeiul iute. Le-am călit şi pe ele, cu un strop de sare şi unul de piper, pînă ce totul a fost bine pătruns, iar în tigaie n-a rămas zeamă de la frunze.
FINAL. Cînd a fost sosul gata, am răsturnat pastele în tigaie, peste sos. Le-am amestecat bine, o jumătate de minut, am stins focul şi am acoperi tigaia, astfel încât miresmele sosului să pătrundă cât mai bine în pastele fragede. O poveste pe cât de scurtă, pe-atât de frumoasă şi de înmiresmată.
SOCOTELI. Bani: aproximativ 4.5 RON / porţie. Timp: aproximativ 25 de minute.
pe scurt, ca-s pe fuga: ansoa la metro baneasa – 700 grame cutia, 50 lei (aproape). N-am luat, ca nu aveam ce sa fac cu atat de mult. borcanelele mici de 100 gr costa 15 lei.
do the math!
de reţinut. le ştiu, dar zău că nu ştiu ce-aş face cu o asemenea cantitate…
hai sa strangem randurile si deschidem impreuna o conserva. ceea ce face ca, logic, cota indiviza sa insemne cam 350 de grame de famelie. parca mai merge… :))
auzi, cum ar fi sa ne vedem in parcare la metro sa „transam” conserva… hahahahaha! cum fac astia cu mieii pe marginea drumului…
PS: vezi ca mi-am luat cos impletit pentru facut piata! arata foarte bine.
bună asta cu împărţitul în parcare.
aia cu coşul e gay.
nu e nici un gay, frate, o sa vezi.
m-ai intristat acuma! daca imi intra in cap ideea asta, realizezi ca ii dau foc?!
hmmm…păi ia să vedem…bărbat chel, cu ochi umezi, cu cpş de răchită pe braţ… în fine…tu ştii mai bine :D
mai am inca par, invidiosule. si nu merg singur, evident, merg cu iubita mea. deci poate mai degraba sa ti se para ca am fi un cuplu de pensionari de treaba… :))
cu iubita ta? măi pungăşilă…asumă-ţi anumite răspunderi, ok? :))
pai n-avem acte. dar este sotia mea in toata regula!