TULIN, CONSTANTIN STAHI 2

Al patrulea restaurant libanez bucurestean in care intru si probabil unul dintre cele mai ieftine. Doar din punctul de vedere al notei de plata, intrucit va garantez ca nimic altceva nu e „cheap” in toata povestea asta. Exteriorul casei si intrarea sint o promisiune atragatoare inca de la inceput. As renunta la firma luminoasa, care nu prea se pupa cu stilul cladirii. Parerea mea. Intrarea scaldata in lumina, cu multe flori suspendate si o usa pretentios-prietenoasa te-ar putea face sa crezi ca ar trebui sa te pregatesti sa scoti o gramada de bani din buzunar.

Surprizele placute mai ales ochiului continua si in interior. Mobilier ales cu atentie, finisaje simple, un stil deloc incarcat, in culori blinde, odihnitoare. Lumina pune totul in valoare cu aceeasi tusa discreta. Nimic din opulenta aproape agresiva de la Piccolo Mondo sau din aerul comun de la Four Seasons. Arhitectura cladirii le-a permis constructorilor o impartire foarte inteligenta a spatiului, astfel incit Tulin este impartit la etaj in citeva mici saloane discrete, care contin soua sau trei mese. La jumatatea scarii interioare – inca un astfel de salon.

Am ajuns mult dupa Fratello si Cognata, asa ca varianta unei mese de comuniune a cazut. Motiv pentru care am purces la consultarea unilaterala a meniurilor. Din care nu lipseste nimic din linia stiuta a libanezelor. Toate aperitivele si toate felurile principale stiute, de la cele citeva feluri de humus pina la vita cu sos de rodii, sujuk in citeva combinatii si asa mai departe. Primele – intre 7 si 10-12 RON, cele din urma – pendulind in jurul lui 20 RON.

Am luat Mutabal si Baba Ghanoush la aperitiv. Ireprosabile, in cantitati decente si iscusit pnderate in arome. Amindoua contin usturoi in cantitati destul de mari, insa restul ingredientelor nu dispar sub asaltul sau vivace. Din Falafel-ul Doamnei n-am gustat, dar m-am bucurat de nuantele lui atragatoare. Cotletele mele de berbecut au venit ascunse in scutece de lipie picanta, dar au renuntat rapid la falsa lor pudoare, infatisindu-se mai apetisant decit pot reda imaginile. Au venit cu o capita de patrunjel, menta si ceapa tocata, stropita mai degraba cu zeama de lamiie decit cu ulei. Cu doua limonade si alte doua sucuri, cu o portie de cartofi prajiti tavaliti in usturoi si menta, aproape 100 RON pentru intreaga istorie. Mult mai jos decit Picollo, Four Seasons si chiar Coin Vert din cite imi aduc aminte. Mai mult decit decent.

In toaleta (ok) am descoperit o noua (pentru mine) jucarie publicitara adusa de OOPS Media: o oglinda cu senzor, care se transforma in caseta luminoasa la anumite intervale. In principiu, cred ca ar trebui sa se aprinda atunci cind pleci din fata ei sau sa fie programata sa te ia prin surprindere cind te speli pe miini. Nu i-am dibuit programul presetat, asa ca am stimulat-o digital.