SAPTE DINTRE MULTELE OBSESII MUZICALE
Leapsa de la Tiribonflax care va sa zica… Nu dau si primesc rar asa ceva, da’ Tiri merita, ca-i draguta :). Sapte piese care-mi crapa creieru’ ciclic si rotativ…
Cind nu fac nimic. De fapt nu. Cind ar trebui sa fac diverse chestii si pierd vremea. Stiti? Faza aia in care stii precis ca faci orice altceva decit ceea ce trebuie? Cind o freci pe toate timpeniile de saituri, frunzaresti aiurea, nu citesti nimic si dead-line-urile chicotesc mirsav, incolacite in temnita a carei usa ruginita sta sa cada? Ei bine, asta-mi suna in cap, indiferent de anotimp:
Stiu, cam cacacioasa incursiunea in traditiile internationale, da’ sint convins ca-mi veti ierta sinceritatea. Mai departe… Piesa de sub dus. Sint multe cintece rezervate pentru momentul ala, in principal arii mai mult sau mai putin celebre, uneori sint convins ca mama lu’ Oltea Serban-Parau, vecina de deasupra, isi astupa fereastra de aerisire in speranta ca va scapa de acutele mele gresite exact la “flu-tu-raaas, nu-mai-aaaai aaaaripioaaaaahehumhrrree”. Asa ca, in zilele bune, o atac pe-asta:
Alta piesa care-mi rupe capul de vreo zece ani si care m-a surpat pe dinauntru la finalul lui “Occident”. Tin minte ca am ascultat-o cu furie, de zeci de ori, dupa ce-am vazut filmul. Furie pe cine? Eh, e complicat, inca incerc sa ma hotarasc. Vocile-astea defazate si de-a dreptul isterice pe alocuri n-au nimic nostalgic, e totul numai greata si ceturi groase.
Apoi mai sint astea, in diverse momente ale unei saptamini, uneori de doua-trei ori intr-o zi. Sint doar citeva pe care le-am extras din zumzaitul care ma bintuie zilnic, cu refrene mai mult sau mai putin obsedante, caci in mintea unui om neintreg la cap e multa, multa muzica, bai Tirbibonflaxule!
