Diferenţa dintre bucătar şi chef
Mi-e teamă că facem o confuzie. Sau nu, de fapt nu mi-e teamă. Confuzia asta există şi mă râcâie insistent pe scoarţă la fel cum, în urmă cu cincisprezece ani, mă apăsa confundarea relaţiilor publice cu relaţiile cu publicul. Nu că asta ar fi o problemă complet rezolvată în prezentul glorios al societăţii româneşti, dar n-am chef să deviez prea mult.
Din lipsă de informaţie şi poate de puţină curiozitate pentru a face rost de ea, sunt mulţi români (şi nu numai) care cred că denumirea de „chef” e un fel de tichie strălucitoare, o împopoţonare exagerată a lui „bucătar” cu un franţuzism cu uşor iz de brânză falsă. Pe de altă parte, sunt şi bucătari care trec repede graniţa bunei cuviinţe şi, măcar pe şoptite, după orele de program în cine ştie ce bucătărie cu pretenţii mai mari sau mai mici, îşi atribuie titulatura de „chef”.
Fără a avea neapărat nevoie de un dicţionar explicativ, bucătarul este acea persoană care pregăteşte mâncare. Dacă pentru activitatea asta urmează o şcoală de specialitate şi trăieşte din această ocupaţie, el devine bucătar profesionist. Dacă nu are studii şi/sau certificare pentru asta şi dacă bucătăria rămâne o ocupaţie secundară, el este un bucătar amator. De la nivelul de începător al bucătarului care doar curăţă legume sau fierbe cartofi şi până la, să zicem, acela al bucătarului care face supe, sosuri sau grătare, cu unele excepţii de natură cultural-geografică, toţi aceştia sunt bucătari.
Un bucătar profesionist nu iese chef nici măcar din Le Cordon Bleu, cu La Grande Diplome în buzunar, după nouă luni de studiu şi practică şi aproximativ 32,000 de euro cheltuiţi doar pentru şcolarizare şi certificare. Un chef este un bucătar cu experienţă demonstrabilă care:
- coordonaează întreaga activitate din bucătăria unui restaurant;
- este responsabil de gestionarea tuturor tipurilor de resurse care fac o bucătărie să funcţioneze: oameni, aparatură, materii prime, relaţionează direct cu furnizorii sau prestatorii de servicii externi;
- creează meniuri sau oferte speciale a căror oportunitate este corelată direct cu aspecte „neculinare”, pe care el le cunoaşte în profunzime: poziţionarea pe piaţa de referinţă a restaurantului, publicul deservit, sezonalitatea, proiectele speciale etc. Altfel spus, transpune o viziune şi o misiune în meniu şi pe farfurie.
Mă limitez la doar aceste trei caracteristici pentru că o listă mai lungă ar putea părea poate prea înflorită pentru sceptici sau intelectuali rasaţi care continuă să-şi alimenteze credinţa limitativă conform căreia bucătăria e în principal muncă fizică depusă pe baza unei cărţi cu reţete. Sunt multe alte lucruri care diferenţiază un chef de un bucătar şi mai multe care „predispun” un bucătar la a deveni, la un moment dat, chef. În multe cazuri, viaţa unui chef ajunge să conţină mai degrabă cifre decât arome, mai mult strategie decât viziune. Desigur, există şi bucătari care îşi doresc să ajungă chef-i doar ca să gătească mai puţin, şi bucătari care devin chef-i şi aleg să redevină bucătari…
Desigur, mai presus de toate astea stau misiunea pe care decizi să ţi-o împlineşti prin vocaţia pentru gust, studiul, respectul pentru ingrediente şi pentru aceia cărora le dedici farfuriile tale, dar despre toate astea am mai vorbit mult şi vom mai vorbi şi mai mult. De data asta am vrut doar să-mi ofer contribuţia întru lămurirea fie şi parţială a celor bănuitori sau doar nedumeriţi.
Mereu m-am intrebat care e diferenta.
Sa inteleg ca chef-ul este un fel de lider al bucatariei?
Poate fi, dar nu e o condiţie esenţială şi nici suficientă :)
Facand o sinteza a tot ceea, cu bun simt, ai afirmat as spune ca a fi chef este o situatie nu o profesie, situatia in care un bucatar se poate afla la un moment dat al carierei sale cand experienta, inclusiv cea menegeriala, este fundamentala, un fel de capitan de echipa, daca-mi permiteti.
Cred ca e important de mentionat faptul ca termenul de chef, deriva de la „chef de cuisine” din franceza (denumirea originala). Si este denumirea engleza prescurtata. Si chef de cuisine se ocupa de ceea ce ati scris dumneavoastra mai sus….deoarece mai exista si alti „chef-i” care nu intra in descrierea de mai sus: chef de partie, saute chef, sous-chef, etc
Ceea ce ai scris reprezinta o opinie persoanala sau e ceva oficial? Intreb…pentru ca ceea ce scrii se incadreaza in categoria „bucatar sef” (nu chef), care are exact aceleasi atributii: conducere, gestionarea resurselor (inclusiv cele umane din subordine), elaboreaza meniuri functie de situatii etc. Or asa cum spunea cineva mai sus…asta e doar o situatie de conjunctura. Poti fi „chef” la cantina, sau poti fi „chef” la restaurant de 5*. Daca in pofida aceea ce am scris mai raman chestiuni care nu se potrivesc, inseamna ca nu ai explicat suficient de bine.
cum se cheama atunci in engleza (de exemplu) un bucatar care este si sef, adica nu „chef” dar e cel mai important in bucataria, sa zicem, a unui restaurant? de curiozitate, „bucatar șef” cum se spune in engleza? caci „chef” se zice tot „chef”. doar daca nu e alt „chef” si la ala ei zic „mood”… putina engleza mai stiu si eu…
Poziția de coordonare a brigăzii se numește „executive chef” sau „head chef”, în funcție de tipologia restaurantului/lanțului de restaurante.
Vam citit tot cea ce ați menționat în privire la diferența dintre bucătar și chef din punctul meu de vedere nu nici o diferență pt ca toată lumea care vrea sa ajungă durata ajunge dacă știe sa prepara mâncare și face 4 săptămâni training dar sa ajungi chef trebuie sa ai cel puțin 4 ani experienta în domeniu și paralel studiu pt a ști sa coordonezi o bucătărie sa funcționeze bine da diferența este pt ca trebuie sa le ști pe toate și atribuțiile de bucătar și cele de chef atunci te numești un bucătar chef sau managerul bucătăriei.
Am tot cautat in DEX acest sens al cuvantului „chef” dar nu am reusit sa-l gasesc. Chiar, cum se pronunta corect in limba romana? Toti isi inventeaza meserii englezite ori frantuzite. Nu mai avem directori ci manageri… evident mai prosti decat directorii de pe vremuri! Tot romanul stie ce inseamna director, ce e ala bucatar, dar mama mea (romanca adevarata, de 85 de ani) nu pricepe nimic auzind vorbindu-se despre manager ori chef. Dar va asigur ca stie sa faca diferenta intre bucatarul sef de la cantina si cel de la un restaurant renumit si le acorda exact increderea si respectul pe care il merita fiecare. De ce trebuie neaparat sa ne fandosim?
Nu știu dacă utilizarea lui în sine e chiar fandoseală. Mai degrabă aș spune că utilizarea lui abuzivă în România e mai mult decât fandoseală, e aproape impostură. Chef este, de fapt, prescurtarea de la „bucâtar-șef”, rang pe care îl poți avea cu adevărat și în mod legitim după ce ai urmat o școală de profil, ai lucrat pe mai multe posturi din brigadă și ai ajuns să primești pe mână deciziile de toate felurile ale unei bucătării de restaurant, cantină, bistro etc.
Cred ca cel mai bine s-ar potrivi termenul de „maestru bucatar”.
„executive chef” „bucâtar-șef” este persoana nr 1 de care depinde afacerea ta restaurant de *ori*****.el creeaza meniul iar viziunea sa culinara simturile sale olfactive si gustative i asigura aceea atingere de profesionist.Apoi este un MARE OM MARE CARACTER.prin munca sa prin aplanarea conflictelor din situatiile de stres prin adaptarea la mintea si nivelul personalului cu care lucreaza reuseste sa creeze farfuri unice cu un aspect si gust deosebit ceea ce se va reintoarce in caseriile restaurantului prin sumele uneori exorbitante pe care le va incasa localul respectiv iar in timp va capata un renume national ori international devenind un brand.ar fi multe de spus
am avut onoarea de a lucra cu chef adevarati si cu oameni de toata flota.raspunsul meu se bazeaza pe experienta si timpul petrecut alaturi de ei 9 ani 12ore pe zi in diferite restaurante si localuri acolo unde nu am avut ce invata ori asa zisi chefi erau niste simpli muritori mediocri am preferat sa scurtez timpul sederi.insa intr/un tarziu am avut onoarea sa intilnesc un executiv chef GIUSEPPE MILETTA*****.care cu rabdarea unui parinte m/a educat si cizelat.nu fuma si nu consuma bauturi alcoolice de la 13 ani in buc acum se apropie de 60si…un palat gustativ integru, o atentie extrordinara in ceea ce priveste calitatea produsului finit
ma bucur sa vad cu ochii mei ca cineva mai pune pret pe simpli bucatari cu experinta si nu pe mari buc sefi care nu stiu sau uita sa mai tina cutitul in mina