LIVE COOKING BLOG – PIFTIE (RACITURI) DE PORC 2

duminică, 30 decembrie, 2007 la 3:18 pm

Anul asta am evitat, din nou, omorul din magazine, asa ca am facut cumparaturile abia dupa Craciun. Si, pentru ca principala tinta a fost, din nou, Mica Elada, din Piata Matache, acolo am gasit si „materialul” pentru racituri. Iata-l mai jos, cu legenda, dupa care vin cu explicatii.

 

piftie - start

1. O bucata de cap de porc, pe care am asezat-o cit sa nu intru in categoria „horror blogs”. Pirlita, curatata, razuita, cum ziceam. Daca gasiti zone in care pur si simplu nu reusiti sa curatati tot, le taiati pur si simplu. Si apropo de taiat: cutitele si satirul banuiesc ca au fost ascutite inca de prin noiembrie, nu? Nimic nu poate fi mai enervant si mai obositor decit un cutit prost sau tocit.

2. Un picior. Asta pentru ca e tot ce am gasit fara sa ma cramponez foarte tare de „legende”. Va rog sa observati crestatura maiastra despre care vorbeam in articolul precedent :).

3. Un ciolan foarte putin afumat si aproape deloc sarat. Greu de gasit, dar am avut noroc. Greu de gasit p[entru ca dragii producatori, in majoritate covirsitoare, sareaza ciolanele ca la balamuc, reusind sa-ti dea de furca in timpul prepararii.

4. Ciolan „clasic”, sarat, prea patruns la suprafata dupa parerea mea, genul de „animal” pe care-l gasesti pe toate drumurile si in toate circiumile unde „ciolanul cu fasole” s-a transformat in „ciolan cu decor din fasole” si pe care, de obicei, nu-ti vine sa-l comanzi decit in grup. Din motive de siguranta. :)

5. Pretioasele urechi. Trei la numar, intruccit provin de la un porc securist :). Pretioase multumita cartilagiilor foarte utile pentru piftie. Repet: curatate cu atentie, pirlite, razuite, spalate, eventual tinute in apa calduta cu sare, vreo doua ore.

Partea a treia

Partea a patra

Partea a cincea