LIVE COOKING BLOG – PIFTIE (RACITURI) DE PORC 1

duminică, 30 decembrie, 2007 la 3:03 pm

Sa fim bine intelesi inca de la inceput: piftiile nu sint nici vreo capodopera gastronomica, nici vreo mare inginerie in materie de pricepere culinara. Nu sint nici macar vreo mincare nobila, in fata careia gurmandul sau gourmetul sa se prosterneze cu pupilele dilatate. Insa, ca multe alte bucate, isi au rostul si locul lor pe masa un pic indigesta a iernilor romanesti. In „inghetatul apei cu doua picioare d eporc” nu e urma de vrajitorie, chiar daca o piftie buna are melicurile ei. Citi dintre voi n-ati trecut niciodata din fiert un ciolan sau chiar si o pasare mai vinjoasa, descoperind a doua zi, in frigider, ca supa e gelatinoasa si ca tremura…ca o piftie? Ei bine, dincolo de asta, va propun varianta mea in timp real.

Incepem, asa cum e firesc, de la piata, de la cumparaturi. Daca ai gresit acolo, ai gresit pina la final. Asta ion general, dar exista si in bucatarie notiuni ca „noroc” si „providenta”. Pentru cei care-si iau porcul din batatura rudelor de la tara, partea cu achizitia e mai simpla. De obicei: picioarele, o bucata de cap, eventual un ciolan mai carnos, ca sa nu le pui oamenilor pe masa doar jeleu translucid in care nu e nimic de aflat :). Cind iti cumperi carnea pentru piftii de la piata, apar unele capcane. Cum ar fi caserolele gata pregatite si botezate intru piftie. Ei bine, aici ai de cele mai multe ori sansa sa gasesti treburi proaste, care iti pot ingreuna sau chiar zadarnici initiativa creativa. Parti prost curatate, poate chiar vechi, taiate gresit, carne putina etc. Insa indiferent de provenienta, grija mare incepe de la curatat. Orice urma de par se indeparteaza prin pirlire, apoi prin razuire cu cutitul. Totul trebuie spalat, curatat si razuit cind partile alese sint complet dezghetate.

Baza urechilor trebuie sectionata pentru a putea indeparta cu grija orice ar putea sa ne strice pe loc pofta de piftie :). Partile sectionate cu satirul sau toporisca trebuie atent spalate de frimiturile de oase rezultate din lovire, pentru a nu le gasi mai tirziu in castron. Oricum, la final vom strecura zeama cel putin o data, dar e bine sa fim atenti inca inainte de a da drumul focului. Partile cu os, care contin ligamente, trebuie sparte sau taiate, cum ar fi picioarele de porc. De obicei, o crestatura intre cele doua copite si una mai adinca, transversala, pe mijloc, sint suficiente. Granule de gelatina? Sigur, cu asa ceva poti ingheta si apa de la robinet. Acum n-o sa va suparati pe mine daca nu le recomand :)

Partea a doua

Partea a treia

Partea a patra

Partea a cincea