Posturi cu tagurile: "societate"

Ieri dimineata, la Unirii, o troala mi-a oferit spectacolul unui handsfree in urechea stinga, montat la un telefon in mina stinga, in antiteza cu un alt telefon in mina dreapta. La ala n-avea handsfree. Astazi, in metrou, o noua varianta.

Complicata problema. In primii ani era oarecum shmensi. Umblai cu casca in ureche si-ti prindeai microfonul cu o clama, pe rever. N-aveai rever, mergea pe gulerul prost insailat, al tricoului chinezesc. Astea oricum se duc boalilor dupa doua spalari, asa ca un supliciu in plus nu mai conta. N-aveai tricou si erai purtator de maiou cu gaurele, il prindeai direct de sternocleidomastoidian, ca n-aveai cum sa porti maiou fara sa tragi de fiare. Telefonul statea in vreun buzunar, tu umblai pe strada vorbind singur, ca dilau’, sau te bucurai doar de un accesoriu care iti dadea prestanta de agent secret.

Mesagerului Puritatii (ca „Regelui Gunoaielor” suna urit) i s-a cam imputit meshu’ de pe sediul social. Nu ca ati fi tinut vreodata la imagine, dom’ Prigoana, da’ parca da cam urit cu firma jegoasa la companie de salubrizare… Stiti…”mediu” e si ce intristeaza ochiul, nu doar ce muta nasul sau se supune pliciului. La Rosal pe sediu, un copac priveste, creat pentru mediu, dar cam pute-a peste…

4 o’clock shaorma eater

brush your teeth, no more morning killings!

drive safley! girls prefer you in one piece.

make love! it’s healthy!

don’t make love!… just kiddin’…

fresher than a squeezed orange

Oare de ce am instantaneu o parere proasta despre consumatorii de energizante in plina zi, indiferent de ora sau de activitatea individului in cauza? Mai mult, daca in cutie este orice alta zeama in afara de Red Bull, dispretul instantaneu este si mai profund. Daca prin preajma nu exista si vreun frigider, am de trei ori mai putin respect pentru consumator. Ma face sa cred ca-l bea cald sau la temperatura rucsacului din care l-a stors. E clar, fac parte din marea categorie de romani care dispretuiesc ceea ce nu pricep.

Aprpo de mass-ul cu actiunea umanitara pentru sinistrati, oare ce figuri vor face inimosii astia cind vor ajunge cu un camion de apa plata la victimele inundatiilor si astia o sa-i intrebe candid: „Amu, voi ce-ati adus? Apa? D’apai cui ii arde de spalat pe-asa o nenorocire?” Daca inundatiile ar fi cu palinca sau trascau ar mai fi considerate calamitati?

Gardul Spitalului Judetean Ilfov este de-a dreptul banal. Dar conteaza din ce parte il privesti si cu ce treaba ii treci printre porti. Numai ca in plina era a unui sistem sanitar plin de distrusi, in care dupa ce treci pragul spitalului trebuie sa te astepti la tot ce e mai rau, si in vremuri cu minimum un scandal medical pe zi, parca imaginile de mai jos prea frizeaza cinismul nascut din prostie si dezinteres fara margini.

Chiar daca respectivul spital se afla in Bucuresti, pe Bulevardul Basarabia, caracalismul national nu tine cont de adresa ori asezare pe harta. Nici n-as face vreun pariu ca stralucitul manager care a oferit companiei de pompe funebre spatiu de inchiriat in interiorul spitalului nu este mai mult decit mindru de artificiul sau de marketing. Citat fictiv: „Am observat ca, oricum, in spitalul nostru majoritatea pacientilor fie vin in faza terminala, fie ii aducem noi pina acolo. Oferim familiilor indoliate avantajul unor servicii integrate, de ce sa mai punem oamenii pe drumuri?Oricum, nici un pacient nu s-a plins de serviciile noastre pina acum…” Musai de remarcat numele chiriasului!!!

Am un obicei. Sau, mai bine zis, incerc sa pastrez un obicei. Daca tot am biserica in fata blocului, incerc sa cobor duminica, pina in prinz, sa aprind citeva luminari si sa dau citeva piini de pomana. Nu stau la slujba pentru ca n-am treaba cu preotii si pentru ca in biserica e aer inchis, sint babe multe si nu vad vreun sens. Aprind luminari pentru ca ma gindesc cu drag la cei vii si cu dor la cei morti. Incerc sa dau piinile unora care n-au figuri de cersetori de profesie, ocolesc magraoancele in putere, cu puradeii agatati de git si prefacutii care inca pot munci. Am dubii si in legatura cu batrinii despre care uneori sint convins ca sint dijmuiti de cei care controleaza institutia cersetoriei, asa ca de-aia nu le dau bani.

Pentru ca azi vorbea despre cit costa voturile studentilor si pentru ca mai devreme scrisese un fel de tutorial despre cum se nasc subiectele pentru insemnarile de pe blog, Zoso mi-a amintit o tema despre care voiam sa scriu de mai multa vreme si nu gasisem pretextul potrivit.

Eu cred ca studentimea romana a murit odata cu aparitia speciei studentului cocalar. Ce-a insemnat studentimea de-a lungul istoriei universale? Cumva o forta care s-a opus de cele mai multe ori curentului gregar si optiunilor main stream? Cumva mediul din care au plecat o multime de curente inovatoare si progresiste? Nucleul de inteligenta pe care s-au bazat multi baieti destepti atunci cind au avut nevoie de un pamint gras pentru plantat concepte si idei noi? Sau poate primul pumn ridicat impotriva sistemelor abuzive, a legilor proaste, a conducatorilor nedrepti?

In Giulesti, Isus n-are treaba cu reciclarea. Am, totusi, o dilema: de ce tocmai in ghena pentru „platsic”?