Posturi cu tagurile: "aberatii"

„In decorul minunat al Romei si in ipostaze ce amintesc de filmul lui Fellini, „La Dolce Vita„, Ramona Badescu a pozat pentru Tango – in Fontana di Trevi, purtind o rochie, realizata de creatoarea Cristina Nichita, ce respecta intocmai frumusetea celei pe care o avea Anita Ekberg in filmul original.”

Stiu, nu sint greseli fundamentale (cu rosu am adaugat eu, cu verde e de la ei) dar pe cuvint ca tradeaza un utilizator de limba romana chinuit si nesigur. Oricum, e bine ca doamna Nichita respecta frumusetea rochiei Anitei. Pe tanti asta care comunica public o cam doare-n topica. Am subliniat „filmul original” pentru ca nu stiu care ar fi cel „neoriginal” in contextul cu pricina. Din acelasi niuzletar am mai aflat ca starleta famelica a avut „primul raport fizic” la 21 de ani (hehehe…) si ca „am facut cerere sa-mi anuleze Vaticanul casatoria” (aiming high, as usual…).

Din aceeasi cutie cu expirate, Carmen Movileanu (o mai stiti pe shpikerita antedeluviana de la TVR?) se plinge ca o da lumea la o parte prin institutie fin’ca nu e „afiliata politic”. Hehehehe…mai nou asa se cheama refuzul unei pensionari decente? Slava cerului, in TVR sint o gramada de incremeniti care inca mai primesc timpi trindavi de antena. Unul in minus n-ar cintari nici cit o picatura de apa intr-un ocean. Printre atitea almasene si printre atitia bucurenci, totul ar fi identic.

Nu inteleg de ce o revista cu site arunca in mine cu un niuzletar facut in word, in care nimic nu e clickabil. E clar ca nu e generat automat. Asa ca refuz invitatia de la final („pentru informatii suplimentare va stau la dispozitie”) chiar daca ma gindesc s-o intreb pe tanti asta „PR & Marketing Manager” (sic!) ce mai gateste si ce rimel si-a mai cumparat. Si ma duc in site, unde o redescopar pe eterna Alice (care pe vremuri vitupera laliu si balciz, impreuna cu Simona Latrina, de dupa chelia nespalata a lui Gica Voicu in vechiul „National”) acum utilizatoare de retorica excesiv arhaica si studiat poetica. Deh, se transmite prin fluide inductie…

Ma invata cineva cum se suna la numarul cu 0801 al Millennium Bank astfel incit sa nu-ti mai zica in nici o retea ca nu functioneaza, e out of service etc.? Eu am incercat degeaba din Orange si RDS. Vreau sa-i sun sa-i intreb unde e vorba de(spre) iubire la ei in banca, ca sintem vecini si poate-mi refac si io viata.

Later: wow…dude…smart pipalz…la telverde se poate suna numai din reteaua romtelecom…

Ce fac doi natarai cind le iese o bubita pe nasuc? Se victimizeaza public. Daca nu-si dau foc, tot degeaba.

Citam din mucozitatile-astea doua cu pretentii intelectuale si apucaturi schizoide, cu trecere la descentrati si nefinalizati emotional: „mesajul dumneavoastra e necivilizat” – aici au dreptate viermisorii, ca la final era cu „hai sictir”. „si mai contine si minciuni (Gramo n-a postat fotografii cu actori porno pe blog);” zau? Dar Silvia Kristel cu toate cele la vedere (hai ca va fac si trafic, ca oricum este obsesia voastra nemarturisita) a fost protagonista mai multor drame psihologice la vremea ei, nu-i asa?

„un mesaj paradigmatic pentru un anumit gen de atitudine, pe care am intalnit-o destul de des la unii compatrioti de-ai dumneavoastra” – pai nu sint si compatriotii dumneavoastra, neicusorule? Nu tot din patria asta morfoliti erotic o piinica si va platiti conexiunea care va permite sa va exhibati online pornirile gindirist-eroticoide? Bai……gramo! (ca altfel nu va pot numi) Daca prin absurd bateti la originile mele semite, unde va este pacifismul nudist pe care-l afisati cu atita tupeu de fiecare data cind va pica voua bine? Sinteti niste gramo, bai!

„avem in vedere combinatia dintre agresivitate, falsa pudoare, ipocrizie si proasta educatie” Da, devin agresiv si va dedic inca un „hai sictir” de fiecare data cind mai ejaculati pe web cite o magarie cu titlu de „experiment” si continut ofensator. Falsa pudoare? Asa s-o chema refuzul de a tacea in fata unor gunoaie care publica sau tolereaza LA LIBER link-uri si fotografii catre site-uri ce contin pornografie si sex cu minori.

Nevasta, sun-o pe cumnata! S-a trezit? Zi-i lu’ cumnatu’ ca venim sa-i luam. S-o-mbrace bine p’aia mica, sa-i deie caciulita si ghetutele imblanite! Pai cum, nu mergem cu a noastra? Aha…a lor e mai mare. Las’ ca o lasam pe locul lor din parcare, sa aiba un’ s-o puna pe-a lor cind ne intoarcem. Deci in cit timp? Juma’ de ceas. Zi-i sa-si puna ceasu’ dupa al tau, ca sa nu stam prin fata blocului, ca-i frig. Ai luat toti banii? Luat. Sa mai oprim sa mai scoatem de la bancomat, ca e tirg…cine stie ce gasim p’acolo si dup’aia iar zici ca nu-ti iau nimic. Pai ce, tu ai vreodata ceva de vinzare ca sa-ti iau?

Asa arata furtuna pricinuita de tirgul mosilor de toamna intr-o casa de gospodari respectabili. Panica e ca s-au trezit la zece si ceva, ori oamenii harnici merg la tirg cu noaptea-n cap. Deja ne gindeam ca o sa parcam la mama huciului, ca n-o sa avem loc sa aruncam un ac de-atita lume… Surpriza! Strada Monetariei, pe care se afla si intrarea in muzeu, a fost suspect de goala. Am parcat, am coborit, am luat copilu’ in circa si ne-am grabit spre intrare.

Am numarat asa: o taraba cu mezeluri „taranesti” care se deosebeau de cele din magazine doar prin lipsa etichetelor cu termen de garantie, compozitie, datele de indetificare ale producatorului etc. Cind am trecut pe-acolo, o echipa de la kanaldi tocmai isi ingramadea intr-o punguta ceva sunculite, un cirnat, un muschiulet. Apoi o taraba cu dulceturi si muraturi la borcan, una cu brinzeturi, alta cu strachini si linguri de lemn si vreo doua cu vase din ceramica. Plus un cort si vreo doua masute unde se frigeau la botu’ calului cite-un mic, un cirnacior… Si asta era tot „tirgul”. La intrare mai erau citeva tiganci care vindeau „marme” turcesti si alte cirpe suspecte. Dezamagitor de-a dreptul.

In sala de expozitii am gsit citeva gioarse prafuite, cu pretentii de artizanat. Printre ele, citeva exponate de-a dreptul traditionale, pe care le puteti vedea mai jos. Familia Esca-Eram parea si ea oarecum stupefiata de saracia evenimentului.

22 octombrie: au mai scris astazi Gandul si Romania Libera.

Din Codurile si Procedurile despre Relatii Intime si Personale ale Statutului Marital intru Marea Sanctitate Spirituala a acestei Binecuvantate Comuniuni si intru Gloria lui Dumnezeu, de Ruth Smythers, mult iubita sotie a Reverendului L.D. Smythers, Pastor al Bisericii Metodiste din Arcadia, Confederatia Regionala de Est. Publicata in anul Domnului 1894, Ziarul Ghid de Spiritualitate.

Pentru gingasa tanara femeie care a beneficiat de o buna educatie in Legile Domnului, ziua nuntii este, in mod ironic, atat cea mai fericita cat si cea mai terifianta zi din viata ei. Pe de o parte este nunta in sine, in care mireasa este atractia centrala intr-o frumoasa si inspirata ceremonie, simbolizand triumful ei in a-si asigura un barbat care sa ii indeplineasca toate nevoile pentru tot restul vietii.

Pe de alta parte este noaptea nuntii, in cursul careia mireasa trebuie sa platesca tributul, ca sa spunem asa, infruntand pentru prima oara teribila experienta a sexului. In acest punct, dragi cititoare, lasati-ma sa exprim un adevar socant. Exista cateva tinere femei care asteapta noaptea nuntii cu placere si curiozitate! Feriti-va de o asemenea atitudine!

Uneori ma gindesc ca este extrem de simplu sa scrii mizerii din dorinta de entertainment. Din dorinta de a-i face pe indivizi sa subscrie ideilor tale numai pentru ca, in sfirsit, cineva le da prilejul sa vocifereze la adapostul anonimatului. Si daca vrei cantitate, apai subiectul tre’ sa fie cit mai larg, mai general valabil, cit mai facil de comentat. Ii admir pe aceia care scriu cu commenturile inchise si reusesc sa-si creeze autoritate, sa placa doar prin ceea ce scriu si nu prin efectul urmarit al celor scrise.

La radio, de obicei, suna timpitii sau cei lipsiti de ocupatie. Aia sint si cistigatorii de premii, si vesnic interlocutorii cite unui papagal care, din lipsa de continut, se trezeste sa arunce in eter cite o tema nascuta din nimic. Mai nou, cenaclul balos de la andreanum&co gaseste de cuviinta sa-si imprastie stropii inspre un subiect atit de convbenabil cind vine vorba de mizerii gindite, eventual, pe la spate: Romania. Pai ce,

Sau „sa ridicol”? Care o fi fost dialogul dintre, sa zicem, cineva de la vinzari, de la Intact, si cineva dintr-o agentie de media, cind primul a venit sa vinda clanul sprindrama asta?

– Ce faci, tata? -Bine, frate, ma uitam pe niste exceluri. -Pai deh, daca n-ai invatat carte… Hai sa-ti zic de ce-am venit. -Baga. -Facem telenovela. -Hai, ma, iar? Ce dracu’, ma, voi nu va mai saturati de esecuri programate? -Stai, ma, ca e alta treaba. E super subiect, iti zic. -Pai zi… -E cu tigani. -Te-ai mutat la Pro? -Ba, ce caterinca ai in tine… Da, ma, e TOT cu tigani, da’ e alta treaba… -Frate, doua seriale cu tigani, la doua televiziuni de top diferite,

Cu doar un post mai jos va aratam frumusetile bucurestene din spatele cladirilor noi si dichisite. Intr-una dintre fotografii – bancul de lucru unde citiva indivizi pregatesc diverse „antichitati” spre a fi vindute. Ei bine, azi dimineata i-am gasit la lucru.

Multe cladiri smechere in Bucuresti, din ce in ce mai multe. Ditamai edificiile, cu arhitectura uneori spectaculoasa, adapostind birouri mai mult sau mai putin confortabile. Sint oameni care, vazindu-le pentru prima oara, mai ca dau cu basca de pamint de admiratie, mai ca le cade astrahanu’ pe ceafa ca in fata unui Rarau citadin. Iata si privelistea minunata din spatele unei cladiri de birouri clasa A, din centrul bucurestilor.