Nici trei mii de bilete vîndute pentru recitalul din seara asta, de la Polivalentă. Sala aia e urîtă cu spume şi cînd e plină, darmite pe jumătate goală. Mi-e greu să cred că Blunt n-are măcar şase-şapte mii de plătitori în România. Oare să fie de vină capacitatea de promotor a Intactului? Oare doar atît pot antenele, gesepeurile, radiourile, mîndrele onlainuri şi toate celelalte vehicule de mare succes ale „corporaţiei”? Cam nasol…

Am găsit originalul la wulffmorgenthaler, via zombie6, dar m-a dus cu gîndul la altceva.

Pe scurt, cinci bloggeri din ţară care vin la Digital Marketing Forum pot sta la Hello. Tema concursului: „Cum credeţi voi că se poate promova turismul românesc prin intermediul internetului?” Găsiţi detaliile concursului la Cristi Manafu. Baftă!

Neoficial, pînă la varianta neaoşă. Cine altcineva decît Weird Al Yancovic? Cu lyrics, ca pe vremuri :)

Acum, dacă tot m-am trezit iar cu noaptea-n cap şi dacă tot am schimbat cîte ceva pe-aici de mi-e şi mie mai mare drag de scris, să vă zic cîte ceva despre umor şi rîs în general. Asta propagată iar dinspre HOHO, că tot n-aveam suficiente obsesii…

E simplu să faci umor mainstream în România. Ba nu numai în România e uşor, că degete în nas şi şuturi în cur înţelege uşor aproape oricine. La modul profesionist clasic, umorul greu are nevoie de suflete triste şi amare. Parcă să zic că şi Mihai Dinu mi-a zis de chestia asta în cursul lui admirabil de Teoria Comunicării, pe care l-am apreciat fără să-l înţeleg prea adînc doar pentru că era cool să-ţi placă Dinu în primul an de facultate. Măscăricii cotidieni nu prea generează umor cînd sînt nevoiţi să se concentreze la asta. Triştii şi introspectivii au şanse mai mari de reuşită pe ramură, mulţumită în primul rînd elementului – surpriză.

În „Trei într-o barcă” există o anecdotă despre un oarecare Herr Schlossenbochen, care vine să se reproducă artistic în limba germană la o petrecere de salon cu englezi. Este introdus de un agarici care anunţă asistenţa că urmează un moment umoristic irezistibil, un fel de dramedie care, în alte saloane, făcuse lumea să leşine de rîs. Efectul umoristic, zicea el, era dublat de seriozitatea imperturbabilă pe care artistul avea s-o mimeze pe durata întregului act.

Evident, redesenat, ceva mai organizat, probabil mai plăcut ochiului, deşi asta rămîne la aprecierea globilor fiecăruia. Mai sînt cîteva chestii de rezolvat, dar n-o să mă apuc acum să vă şi zic despre ele. Mulţumesc, Buddha.

Madonna va concerta live la Bucuresti, pe 26 august 2009, in Parcul Izvor, in cadrul turneului mondial „Sticky & Sweet Tour”, intr-un spectacol sponsorizat oficial de Vodafone Romania, promovat de Live Nation si organizat de Emagic. Clientii Vodafone Romania pot achizitiona bilete in avans, pe www.myticket.ro, intre 23 februarie, incepand cu ora 10.00, si 2 martie (ora 10:00) 2009. Biletele, cu preturi incepand de la 120 RON, se vor pune in vanzare pentru publicul larg din 3 martie 2009, de la ora 10.00. Mai jos, comunicatul integral Vodafone.

Căutam pe You Tube spotul Mucosolvan difuzat zilele-astea în România, cu gînd să vă arăt ce înseamnă „directiva” cu „acest medicament se eliberează fără prescripţie medicală” dusă la extrem. Dar am găsit minunea asta şi am uitat de vocea neplăcută din adaptarea de la TV. La noi e complicat, ştiu…

La începutul anului mă întrebam cui foloseşte şi la ce e bună „oala cu smalţul sărit” din spotul Napolact. Ei bine, acelaşi spot zice azi doar „oala bunicii mamei” şi nici o vorbă despre ciorciobuta ruginită cancerigenă. Imaginea urechii ciobite rămîne pe ecran, dar nu simultan cu menţiunea despre oală. Adică nostalgia e acolo, iar pericolul e ceva mai mic. Hai, în varianta următoare punem vechitura în cui şi o înlocuim, la fel de nostalgic, cu o oală nouă şi frumoasă? Hai, bre, că nici asta n-a durut…

Din ciclul „asemănări care ne frămîntă”, două personaje care n-au absolut nici o legătură între ele, dar care mie-mi par a seamăna pînă la confuzie. În timp ce Liviu Taloi nu cred să aibă habar de prelucrarea laptelui şi nici vreo legătură cu George Copos, Jean Valvis probabil că n-are nici cea mai vagă idee despre comerţ online. Ceea ce e corect, întrucît foarte rar doi fraţi gemeni aleg aceeaşi carieră. :)