Eu mă duc pînă la mare. Hai noroc!

Unii vor spune că asta e un pic prea de tot. Să te cari cu supă la serviciu? Am văzut lucruri şi mai şi la viaţa mea, aşa că hai să nu exagerăm. E xistă o grămadă de variante în car epoţi transporta o supă de-acasă pînă la birou, de la clasicul borcan bine închis şi pînă la recipientele speciale, termoizolante, în care firmele de catering livrează aşa ceva. Supa de astăzi e o cremă suficient de groasă cît să se transporte bine chiar şi într-o caserolă de plastic, cu capac. E mai simplă decît, probabil, au crezut unii dintre voi, aşa că nu-mi fac probleme că n-aţi reuşi s-o „executaţi” cel puţin la fel de bine ca în povestea de mai jos.

Ia-ţi masca de weekend, deznoadă-ţi genunchii şi dă drumul la joacă! Lasă mingea să circule, măcar azi şi mîine joacă şi tu în echipă.

Scriam hăt, cu multă vreme în urmă, de ce nu sint jurnalist. Mă întorc puţin la tema asta pentru că mă simt din ce în ce mai confortabil cu postura posesorului de blog. De cîteva zile mă tot gînesc la comparaţiile între jurnalişti şi bloggeri, s-au scris prea multe pe tema asta, dar:

Hai să nu ne mai restrîngem la numele sonore ale presei româneşti atunci cînd vine vorba de asemenea comparaţii. Mulţi dintre ei şi-au cîştigat (unii pe merit, alţii nu) poziţii privilegiate în redacţiile pe care le conduc sau din care fac parte. Să fie sănătoşi. Problema, însă, apare în cazul celor care „produc” jurnalism în fiecare zi, cei care fac ziare şi reviste din postura generatorului de conţinut. Şi o să pun problema la modul foarte practic de data asta, fără a intenţiona vreo ştirbire sau vreun afront.

Un jurnalist obişnuit:

Şi nu de după blocuri, ci de printre case faine, de middle class orădean. Cartierul Grigorescu există online de prin octombrie şi este iniţiativa unuia dintre locuitorii săi. Ce vrea el? Să fie util comunităţii, să le ofere informaţii relevante despre schimbările şi îmbunătăţirile apărut în zonă, să recomande servicii şi meseriaşi celor care decid să se mute acolo, să lege două vorbe între oameni care nu se cunosc, dar pe care-i leagă vecinătatea.

În Bucureşti nu prea am auzit de existenţa unor proiecte asemănătoare şi zău că ar fi loc. Cartiere multe, proiecte imobiliare deja dezvoltate, comunităţi deja formate sau în curs de formare, deci oportunităţi multe pentru aşa ceva. Unde mai pui că monetizarea poate apărea destul de rapid din lead-urile către nenumăraţii furnizori de care e nevoie atunci cînd finisezi o casă, afilieri, mici afaceri foarte locale etc. Baftă, Grigorescule! Mi-ar plăcea, însă, ceva mai mult conţinut foarte local.

Evoluăm. Nu doar noi, ăştia de faţă. Evoluăm toţi. Nu în aceeaşi direcţie, nu la fel de rapid, fiecare după cum îl ajută capul şi oportunităţile. Nu, nu urmează vreo dizertaţie pe o temă deşteaptă, generată de acest intro. Întrebarea e alta: oare efectele progresului nu vor afecta şi viitoarele nume pe care ţiganii le vor pune copiilor lor?

Au fost mai întîi Ţiriac, Năstase, Nadia şi Dobrin. Mai apoi Realizarea, Congres, Directiva sau Casapoporului. Imediat după ’89 au apărut Izaura, Leoncio, Hagi şi alte personaje de la televizor. Apoi a apărut onomiastica de sorginte politică, i-am cunoscut pe Senat, Iliescu, Parlament, Partid, Pesedeu, Cedereu şi aşa mai departe. Există culegeri întregi cu nume ce firzează absurdul.

Oare în vreo doi-trei ani Internetul va deveni o sursă de botezări fantasmagorice? Tuităr, Baz, Mesingiăr, Invizibăl, Monetizarea, Veveveu, Haştetepeu, Deneseu, Iahu, văru’ Analitics, Haifaiv, Gugăl, Imeil, Daunlău, Iutub… Vreau să văd primii puradei botezaţi Zoso, Bobivoicu sau Punctro!

Aşa cum promiteam, vinerea vom publica preview-uri şi liste de ingrediente pentru propunerile caserolei din săptămîna următoare. De data asta, doar trei. Că, deh, orice proces de reorganizare e mai lent, mai ales cînd mai ai şi alte lucruri de făcut. Aşadar:

PUI NĂRĂVIT LA IERBURI ŞI SPARANGHEL

• Pentru 5-6 porţii: un pui întreg (în postură de fluture, despre care vom vorbi la momentul oportun), o legătură de sparanghel, zeamă de carne de pui şi o grădină întreagă: pătrunjel, mărar, busuioc, măghiran, ardei iute proaspăt, zeamă de lămîie, boia de ardei, coajă de lămîie, sare piper. Cînd vom detalia, vom avea şi poză cu toată grădina din mojar.

Oare:

• Vlad Craioveanu (Ţuluca în buletin), de la Radio Guerrilla, de la Realitatea Caţavencului,  e chiar vocea din cel mai nou spot TV al GSP, de la Intact?
• Fundaţia umanitară a lui Dan Voiculescu se bucură tare cînd aude promo-ul în care e numită „FeUDe Ve”?
• Ţociu şi Palade vor mai rămîne multă vreme roata penibilă de rezervă de pe şoseaua Pro-Intact-Pro-Intact-Pro-Intact?

…Erau vremuri cînd băieţii adevăraţi dansau pe mese din motive mult mai nobile decît în zilele noastre. Proaste.

Pe fast forward şi într-o manieră light, de frica weekendului care pentru unii s epoate anunţa bogat în complicate hăcuieli gastronomice, caserola pentru vineri este gazda unei salate simple şi bogată în culori, aşa cum am mai văzut pe-aici. Personajul principal este Chorizo, prea cunoscut ca să mai dăm explicaţii prea savante. Toată întîmplarea, ceva mai jos. Mîine, în jurul orei 16.00, voi publica un preview al propunerilor de săptămîna viitoare. Veţi găsi aici ingredientele şi cantităţile fiecărei variante. Asta în cazul în care decideţi să alegeţi vreuna dintre ele şi faceţi cumpărăturile în weekend.