S-a sculat toată lumea? Da’ de trezit s-a trezit cineva? Mda…poante de cazarmă…

Uite că, totuşi, în oraşul din care am plecat pentru că nu se întîmpla nimic, oamenii sînt foarte amuzanţi.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=bS__7Ythooo]

Şi încă un caz de asemănare izbitoare, de data asta datorat chirurgiei plastice agresive. Nu, cei doi nu seamănă deloc, dar plasticianul pare a fi acelaşi. Cum am putea explica altfel fizionomia de sac peticit a celor doi? Punem la socoteală şi că dizeuza muză a luceafărului huilei şi-a mumificat mecla în Satele Unite, deci n-aş băga mîna în foc că nu e vorba de aceeaşi clinică în care l-au măcelărit şi pe Mikey. Unde eşti, Duduleanu, să-mi mai povesteşti o dată cum îi miroseau picioarele în juriu la Miss „La Taverne de Havana”, acum nouă ani? Chiorule, bagi şi tu povestea de la shooting, aia cu melcul pe balustradă?

Sigur… Veţi spune că una e mai grasă, că alta are ochii mai altfel, că nici măcar nuanţa de păr sau dimensiunea pomeţilor nu e aceeaşi. Cîrcotaşi… Bun, de acord că Mandy Moore are faţă de ţărancă îndopată cu T-Bone şi Spare Ribs. De acord şi că nasul Paulei Seling ar fi mană cerească pentru caricaturişti. Dar parcă Ginuţa are ceva din amîndouă. În definitiv, nu ştim pe unde au /a umblat taţii / tatăl fetelor, dar asemănările sînt destule. Ca şi în cazul „bonus” din a doua imagine.

Bine. Hai să-ncepem săptămîna din caserolă cu spanacul în forma lui proaspătă, ajutat puţin de ingrediente simple, la îndemînă, care împreună vor reuşi să-l pună în valoare. Spanacul „de salată” trebuie să fie cît mai crud, cît mai proaspăt, cît mai verde şi cît mai cărnos. Sigur, aşa ar trebui să fie orice spanac pe care vrem să-l pregătim în propria bucătărie, dar în cazul salatei trebuie să ţinem cont că frunzele care nu respectă toate regulile-astea nu prea au ce căuta în castron. Apropo: în Piaţa Obor, vineri dimineaţă spanacul era cinci lei kilogramul.

După ce s-a acoperit de penibil cu prostia de clip în care copia urît şi trist campania americană de sensibilizare a populaţiei în beneficiul gestului votării… După campania vizuală din Sectorul 6, cu poze transmiţînd un mesaj de o sexualitate incertă, gen Marcy Darcy, şi slogan politico-muzical irelevant… După eşecul firesc la uninominal… După ce relaţia cu trupa Sistem s-a încheiat abrupt, în urma unui scăndăluţ înăbuşit, pe teme de ingratitudine… După încercările mirositoare de revigorare a notorietăţii pe la OTV, cu scandaluri de familie…

Ei bine, după toate astea şi  după o facultate de psihologie mai mult decît relevantă în cariera muzicală, Luminiţa Anghel este, de curînd, secretar de stat la Autoritatea pentru Protecţia Copilului. Băi, ce ţară amuzantă! Ne pregătim de Marcel Pavel la direcţia „adopţii”, de Silvia Dumitrescu la programul „cornul şi şpriţul laptele” şi, de ce nu, de Temişan la „Daciada”. Let mi trai! Tu emigreit!

PS: atenţie, a nu se confunda Luminiţa cu Monica Anghel, tristeţea de dimineaţă, de la Europa FM.

Cînd o să te faci mare, ai vrea să fii eisidisi?

Uite că, luat pe sus de o grămadă de trebi şi, mai ales, cu mintea înfierbîntată mai mereu de focuri culinare, nu mai scosesem de multicel şareta pe la vreo cîrciumă din oraş. Am făcut-o astăzi, din raţiuni de frate şi cumnată, la Trattoria „Il Calcio” Atheneu, cu adresa în Strada Franklin Nr. 3. Aţi ghicit, verigă a celebrului lanţ de ursării futbolistice cu miros de jambiere. Uitasem. Uitasem de peştii italieni şi de cohorta de curve de-acum cîţiva ani, de la Herăstrău. Uitasem şi de „arrabiata” duhnind a usturoi, un sfert de porţie la preţ de două porţii întregi, din aceeaşi speluncă. Uitasem, aşa că iar m-am fript.

Mîncare. Am luat „minestrone”. Ştiţi voi, nebunia aia de legume în puzderie, care intră în oală în ordinea inversă a consistenţei, care la final e un fel de grădină plutitoare, cu cîteva paste aruncate în joacă, printre savorile proaspete. Am primit o veritabilă ciorbică de legume din conservă, fierte peste măsură şi potroacă de sărată. La preţ boieresc, adică 11 RON.

concurs

Hai să încercăm ceva. Nimeni nu găteşte mai bine decît mama ta, nu-i aşa? Mă rog…în afară de cîteva cazuri izolate. Mama ta nu e pe Twitter, dar ai putea să te gîndeşti la cel mai frumos twit pentru ea. Îţi livrez personal @pranzul în caserolă, într-una din zilele săptămînii viitoare, pentru cel mai frumos twit pe care-l dedici astăzi şi mîine mamei tale. Cum facem:

1. Trebuie să ai cont pe Twitter.
2. Azi, 07 martie, şi mîine, pînă la ora 23.59, scrie un twit @pranzul + un mesaj pentru mămica ta.
3. După ce dai twit-ul, lasă un comentariu la acest articol, cu ID-ul tău de pe Twitter şi alegerea făcută din propunerile de pînă acum ale „prînzului din caserolă„.
4. Toate mesajele vor fi incluse într-un articol separat, pe blog.
5. Luni aleg cîştigătorul şi luăm legătura pentru alegerea zilei în care livrez personal premiul. La birou sau acolo unde lucrezi. Caserola e bonus!
6. Concursul este dedicat doar celor care lucrează în Bucureşti.
7. Twitturile venite de la useri – brand vor fi considerate în afara concursului.

Succes!

LATER: nu mai e cazul. Zero reacţii în două zile :D

Putem să punem şi noi cîte-o chestie gen / ca asta din Bratislava, prin zonele pietonale din marile oraşe? Hai, putem? Putem? Putem? A…nu putem? A…ok…