Continuăm interacţiunile gastronomice mai „uşoare”, potrivite primăverii ăsteia care prin pieţe parcă a luat-o razna. Chiar, mă întreb cîţi dintre voi n-au mai văzut o piaţă la culoare de vreme îndelungată. Zău ca în marile magazine găseşti o mulţime de lucruri bune, dar parcă tot piaţa clasică, tarabele pline şi verziturile cu urme de pămînt mă dau gata mai degrabă şi mai durabil. E a treia săptămînă la rînd cînd umplu caserola după o vizită foarte matinală prin piaţa Obor şi nu-mi pare rău deloc.

CRAP ÎNTREG CU LEGUME, LA CUPTOR

• Pentru patru porţii. Un crap proaspăt, de 1,5 kg, curăţat de solzi şi pe dinlăuntru. PAtru ciuperci mari, cîte o jumătate de ardei gras roşu, verde şi galben. Două legături de usturoi verde şi una de ceapă. Doi morcovi. Sare, piper, vin alb, pătrunjel, zeamă de lămîie, ulei de măsline.

E vineri, deci e zi de bucătăreli masive. La 8:00 eram în Obor. Asta la vreo două ore după momentul de tandreţe imortalizat mai sus. Pînă pe la ora unu evoluez la tigăi, apoi fuga înapoi la cursul lui Castronomicus. Serios, îmi place viaţa mea :). În plus, azi îmi place şi mie Hohoscopul.

Azi şi mîine sînt ocupat să mai învăţ cîte ceva. Mai puţin blog, mai multă pîine.

• Editura Curtea Veche – moravuri grele şi foarte grele din munca cu cartea
• Sport local cu multe clicuri
• Domnule Adrian Năstase, ce planuri de viitor aveţi?

Fără vorbe multe, că nu e vreun tratat de neurochirurgie. Limba să fie proaspătă şi cărnoasă, că restul e deja un fel de „căţeluş cu părul creţ”.

INGREDIENTE. Pentru două porţii: 200 de grame de limbă de vacă, o ceapă mică, o legătură de ceapă verde, una de usturoi, un sfert de ardei gras roşu, un pahar din zeama în care a fiert limba, un pahar mic de vin alb, o ceaşcă de suc de roşii, măghiran, salvie, mentă, sare şi piper. Opţional, mălai pentru mămăligă.

Să te simţi uneori mult mai aproape de alte popoare decît de acela în mijlocul căruia te-ai născut şi ai fost educat. Ciudat sentiment, nu? Am mai scris pe-aici despre admiraţia şi trăirile mele alarmant de concrete pentru irlandezi. Deloc în antiteză cu motivele de nemulţumire faţă de poporul meu. Nimic despre comparaţii sau despre păreri de rău pentru ce sîntem sau nu sîntem. Nimic despre Michael Flatley. Nimic despre chefuri, trifoi, ploaie şi inechitate socială. Nimic despre puteri financiare şi despre revolte înăbuşite cu forţa. Nimic despre lideri autentici şi lideri de carton.

Doar un dor ca o durere venită parcă din amintiri nedefinite, inexpligabile şi aproape sigur trăite.

N-am diacritice. Si m-am obisnuit atit de tare cu ele, incit nescriind de-acasa, prefer s[ scriuu mai putin. In definitiv, ce poti spune prea mult despre o salata proaspata, sanatoasa, gustoasa din cale-afara si mai mult decit convenabila pentru buzunar?

Pentru unii, o ciudăţenie de neatins. Pentru alţii, o delicatesă de neegalat. Pentru mine, o poftă îndeplinită de cîteva ori pe an. Mai ales cînd găsesc creier întreg, proaspăt, necongelat. Pentru că în varianta asta se prepară cel mai uşor şi cel mai bine. Aşa cum l-am găsit vineri dimineaţă, în hala de carne de la Obor. Din grijă şi înţelegere pentru cititorii mai slăbuţi de înger, imaginile nu conţin cele cîteva etape ale preparării. După cum urmează…