La ce incepusem sa gindesc acum o saptamina, o treaba care m-a tinut nedormit atunci si vad ca si acum pofteste la tainul meu de somn. Cistigul din ultimele zile ar fi ca am reusit sa instalez singur platforma WP, sa mut continutul paginii in care am facut teste si sa cam dau drumul la toate mecanismele. Tutorialele sa traiasca. Si Daniela, de la WebDev. Probabil ca mai dureaza cam o saptamina joaca de-a grafica, fi’n’ca, oricit de aratos ar fi un template free sau cumparat, tot trebuie adaptat cit de cit la continut. Sper sa-mi iasa. Si daca merge totul cum ar trebui, probabil ca in zece zile reusesc sa pun margica pe taraba.

Cristiene, ce-are, bre, astia cu matale?

O varianta oarecum modificata, in interpretarea autorului, cu dedicatie pentru toti generatorii de content original din blogosfera de limba romana si, in general, in .ro. Pacat ca nu pot sa scriu cu „delay”, sa se simta baietii in elementul lor. Rudarel al II-lea is born.

May you all fell like a million bucks today! Make it loud and make it proud! Zau ca nu stiu sa spun asta in romaneste…

Clipul despre care vorbeam aici a fost retras de pe YouTube. Nu stiu cind si nici daca in urma vreunei sesizari trimise de unul dintre „personaje”. Da’ eu zic ca e bine.

M-am saturat sa mi se ceara compasiune pentru toti nesimtitii care, dupa ce ca n-au de lucru, sint bolnavi si tintuiti in casa sau nu au o sursa de venit constanta, continua sa toarne copii pe banda rulanta. Unii ii fac pentru alocatie si, paradoxal, pentru a stirni si mai multa mila. Pur si simplu m-am saturat.

Era un banc destul de vechi, posibil sa-l stiti. La un schimb de experienta se intilnesc muncitorul japonez si muncitorul romanez. Si, prietenos cum il stim, muncitorul roman il interpeleaza fara fasoane pe japonez: „Bai, fraticule, am auzit ca voi sinteti cam disperati pe munca, asa… Adica zice lumea ca munciti ca niste cretini, non-stop, fara sa va bucurati de viata. Asa e?” Japonezul zice „Ei, nici chiar asa…muncim, dar nu chiar cum ai auzit dumneata. Noi muncim noua ore. Trei ore muncim pentru noi. Trei ore muncim pentru imparat si trei ore – pentru Japonia. Insa astea noua ore muncim in credinta, cu daruire si atentie. Dar de ce intrebi? La voi nu e la fel?” Gicu isi da basca mai spre ceafa si raspunde: „Bai, Jiu-Ji-Tzu, la noi nu e chiar asa. Noi muncim trei ore pentru noi, imparat n-avem si de ce pu*la mea sa lucram pentru Japonia?!”.

Ca tot veni astazi vorba de slide-show-uri. Nu sint fotografii foarte turistice, sint mai degraba de mood. Sint din 2006, dar nu am apucat pina acum sa fac o selectie, cit de cit.

| View | Upload your own

Din galeria marilor bucatari ai umanitatii.

| View | Upload your own

Citind acum romanul lui Mihai Gainusa, simt ca imi lipseste ceva. Cartea asta e scrisa pentru a fi vorbita si/sau filmata. Sint abundente replicile si „secventele” care, doar scrise, beneficiaza de un impact mult mai redus decit daca le-ai fi auzit in „cronica” sau daca le-ai vedea dramatizate cu mai multe personaje. O meteahna „profesionala” sa-i zicem. Dupa citeva capitole, risc sa ma plictisesc de Marean si astept cu nerabdare sa apara si alte personaje.