Publicitatea din WC strikes back, cum ar veni. Asta cred ca poate concura lejer la titlul de Miss Eticheta (de stricnina). In afara de trasaturile rapitoare ale modelului, de remarcat copy-ul de un imbecilism violent. Nu stiu cum le potriveste Murphy, dar exact cind te gindesti ca in comunicare s-au atins limitele superioare ale ferocitatii, trebuie sa mai apara neaparat una care muta linia de hotar cu un milimetru mai sus, pe harta. Si pentru ca tot m-au facut sa ma gindesc la „packaging” de sticle cu otrava,

Confuzie mare in seara asta la Pizza Hut, in Romana. Daca ar fi fost sa ne luam dupa semnul de la intrare, se putea spune ca am fi plecat inainte de a fi venit…

„Declaratiile politice in direct de la jurnalele de seara, fie ele importante sau doar pretexte ca alesii sa mai fie vazuti de prostime, se aseamana pina la confundare cu orele de hranire a vitelor. Se face sapte seara, toate vacile din crescatorie se aliniaza linga hranitoare sau adapatori, banda rulanta incepe sa se miste, iar ingrijitorii, cu gindul ca pleaca dupa asta acasa, incp sa toarne nutretul concentrat, modificat genetic, ca sa fie pe gustul bovinelorsi sa le dea randamentul optim de lapte. Vacile plescaie multumite si surescitate de apropierea hranei, iar populatia se aliniaza in fata televizoarelor, unii ramin cu furculitele in miini, altii se opresc in sufragerie, in drumul spre sufragerie sau baie, asteptind surescitati portia zilnica de gogosi de la ingrijitori. E momentul declaratiilor politice si al nutreturilor concentrate.”

Probabil ca mai multa lume si-a dat seama de aberatia din varianta anterioara a spotului cu Doroftei. Intre timp, logica a fost oarecum restabilita prin „cind e rece afara, ai nevoie de Actimel”.

E posibil sa ma fi apucat pina acum de mai multe treburi fara sa le fi dus pe toate pina la un final absolut. Din nefericire, in munca mea nu prea exista finaluri, ci mai degraba praguri, check-points de care treci ca sa mergi mai departe daca e cazul. Din fericire, de fiecare data munca mea a putut fi lesne continuata de altii. Si, din mai multa fericire, pot fi sigur ca n-am fost niciodata nici sluga, nici gluga de coceni a nimanui.

Mornen’ to me bradaz an’ sistaz!

Ubicuitatea lui Teo Trandafir care, „multumita” reluarilor de pe Pro si Vomantica, reuseste sa apara zilnic pe trei posturi TV, mi-a adus aminte de o intrebare devenita clasica „cum ai facut primul milion?”. Cum nu l-am facut inca, mi-am dirijat gindurile catre primii bani munciti. Nu din sticle goale, adunate de prin camara si vindute la „trei R”, nu din micile afaceri cu surprize de la guma de mestecat sau cu reviste achizitionate „la schimb”. Bani, dough, cash, lovele, malai, parnos primit in schimbul unei munci prestate or something.

Pentru primii bani de care-mi aduc aminte cred ca am vindut flori. Am primit pontul de la un amic care statea cu citeva blocuri mai sus, pe aceeasi strada. Furnizorul era un ciudat care se cam plictisise de stat cu galetile prin piata si incerca sa-si incropeasca propria retea. Le lua, la rindul lui, de la altcineva, insa nu cred sa fi fost vorba de vreo hirtie la mijloc. Tin minte ca m-a inzestrat cu toate cele de trebuinta, inclusiv stativele metalice pe care garoafele aveau nevoie sa se sprijine de oboseala, dupa o zi intreaga in soarele si in aburul de prin piata. Conventia era simpla: eu vreau atit, ce e peste – te priveste.

Pe bune, ce-mi place mai mult si mai mult la Google Analytics si care este prima fereastra in car em anapustesc sa vad raportul intreg, atunci cind imi verific statisticile? Map Overlay! Vad accesari de pe tot Globul si incerc sa-mi dau seama cine si cum sint oamenii astia care imi ofera citeva minute din viata lor, de la sute si mii de kilometri departare. Sub un minut-douasi sub doua pagini ma calmez singur, gindindu-ma ca nu sint vornitori de limba romana, deci nu au citit nimic, dar au ajuns din intimplare si belesc ochii cit cepele fara sa priceapa o iota.

Insa stiu ca sint citiva care vin sa citeasca, scormonesc prin cele citeva sute de banalitati pe care le-am incredintat marii pinze de paianjen si revin din cind in cind. Imi pare rau ca nu-i pot aborda, ca nu-i pot intreba ce mai fac si ce minuni le umplu viata in colturile de lume prin care isi poarta trecerea. Nu i-as spune „feedback” pentru ca mi-ar fi rusine sa-i intreb ce parere au despre un articol sau altul. I-as trage pur si simplu de limba, i-as descoase  si i-as provoca la povesti.

Te-ai plictisit de vechea ta carpeta, arborata in semn de dragoste pentru frumos si bunastare deasupra recamierului? Moliile au dat atacul final dansatoarei cu tamburina sau platoului cu fructe si natura moarta? Consideri reproducerile cu pisici sau care cu boi drept un adevarat afront adus bunului simt? Acum ai ocazia sa-ti demonstrezi cunostintele si pasiunea pentru celebritati si oameni politici si sa le arati tuturor ca esti bine ancorat in istorie. O suta de celebritati intr-o singura carpeta!

Una dintre cele mai savuroase si mai proaspete salate pe care am incercat-o vreodata. Amestecul de avocado, surimi si rosii, de o simplitate aproape absurda, reuseste sa te ridice din cea mai adinca amorteala si din cel mai trist plictis gastronomic. Furata pe sest de la „one of my in-laws”.