ROMANTIC ANALYTICS
Pe bune, ce-mi place mai mult si mai mult la Google Analytics si care este prima fereastra in car em anapustesc sa vad raportul intreg, atunci cind imi verific statisticile? Map Overlay! Vad accesari de pe tot Globul si incerc sa-mi dau seama cine si cum sint oamenii astia care imi ofera citeva minute din viata lor, de la sute si mii de kilometri departare. Sub un minut-douasi sub doua pagini ma calmez singur, gindindu-ma ca nu sint vornitori de limba romana, deci nu au citit nimic, dar au ajuns din intimplare si belesc ochii cit cepele fara sa priceapa o iota.
Insa stiu ca sint citiva care vin sa citeasca, scormonesc prin cele citeva sute de banalitati pe care le-am incredintat marii pinze de paianjen si revin din cind in cind. Imi pare rau ca nu-i pot aborda, ca nu-i pot intreba ce mai fac si ce minuni le umplu viata in colturile de lume prin care isi poarta trecerea. Nu i-as spune „feedback” pentru ca mi-ar fi rusine sa-i intreb ce parere au despre un articol sau altul. I-as trage pur si simplu de limba, i-as descoase si i-as provoca la povesti.
Cred ca si cei care citesc frecvent un blog se intreaba cine/cum e persoana din spatele blogului. Revin si citesc noile articole pentru ca le plac subiectele sau stilul in care acestea sunt scrise sau, pur si simplu, se simt ceva mai bine citind blogul respectiv.
Eu cred ca poti pune intrebari pe blogul tau…si, cu putin efort, poti chiar sa „tragi de limba”; va fi mai dificil decat fata in fata, dar nu e imposibil.
Postul care m-a tulburat profund a fost cel despre Revolutia din 89.
M-am distrat copios citind postul despre/cu vecinele tale, acum vreo 2 weekend-uri.
Astept cu interes „proiectul”.
Nu in ultimul rand, apreciez toate posturile „in degustibus”.
;)
no, m-oi muta in „exterior” ca atunci voi fi si io bagata in seama:)
hehehe…tocmai tu zici asta? :))
era o gluma:)) nu mai fi asa „ardelean” hihihi