Poze cu carambola – star fruit

Nu cred că numai aici, dar în Brazilia fructul-stea se cheamă „carambola”. Şi nu, nu înseamnă „stea”. Am mai dat de fructul ăsta în Asia, de câteva ori. Primele dăţi mi s-a părut oarecum sălciu, parcă prea acrişor ca notă principală peste fundalul apos, uşor inexpresiv. La următoarele întâlniri l-am apreciat din ce în ce mai mult, să-i descopăr inflexiunile uneori electrizante şi valorile certe în compoziţii şi conjuncturi diverse.

Astăzi pot spune despre carambola că îmi aminteşte de merele pădureţe, dar pe o textură mult superioară şi foarte deschisă la provocări. Ca element dintr-o salată, de exemplu, stă bine şi în combinaţie cu alte fructe, dar şi lângă carne rece uşoară, rozalie, cum ar fi o felie subţire şi împăturită de jambon de porc chiar şi afumat, peşte marinat, brânzeturi profunde, maturate mediu, puţin cremoase sau pastramă rece.

Aş face bucuros un chutney răcoros şi vioi din el şi sunt convins că s-ar comporta admirabil inclusiv murat, ras şi amestecat în diverse compoziţii, confiat, caramelizat etc. Dar mult înainte de tot ce v-am înşirat în reveria mea aproape extrasenzorială, fructul-stea e frumos de pică, şi întreg, şi tăiat cu grijă. Ba încă cel din imagini era deja puţin întristat pe la margini când l-am cumpărat pe-te miri-ce de la ţărăncuţa de la capătul străzii. M-am jucat cu el şi cu ce am mai avut prin preajmă la micul dejun. Sper să ne mai întâlnim cât de curând, cu toate cele de trebuinţă la îndemână.