CHAPADA DIAMANTINA: RIO DE RONCADOR

Prea multe n-ar fi de spus, căci vorbele mi se par de prisos şi complet inexpresive în faţa vibraţei de care m-am bucura în faţa acestui spectacol al maiestuosului firesc al naturii. O oră şi jumătate dus, la fel la întoarcere, printre nuferi cărnoşi, „pui de apă”, clipoceli şi foşnete prietenoase. Între două ceruri. Sau între două ape? Căci, de la un moment încolo, nu mai ştii şi nici că mai vrei să înţelegi dacă cerul se oglindeşte în ape ori dacă râul însuşi dă sens şi curgere imensităţi cereşti. Într-o barcă de lemn înaltă de trei palme, motorizată cu sârg din pupa de Arilton, ghidul nostru quilombo de şaptesprezece ani, tăcut şi mare iubitor de cola.