BUCUREŞTI: DRIVE IN CINEMA BĂNEASA

Un drive in cinema pare un castronel de „vis american” administrat oricărui pofticios cu nărav la film şi obiceiuri de ieşit din casă. Nu mai ţin minte cu cine (poate cu Florian Fugaşin?) fabulam la un moment dat pe o astfel de temă şi eram ferm convinţi că ar fi un „big shit” fără să fi avut la vremea aia habar de câte bilete (nu) vindeau cinematografele din Bucureşti.

A trebuit să vină o criză. A trebuit să nu mai aibă unii cu ce construi vreo altă monstruozitate comercială pe un ditamai terenul cumpărat şi deja aplatizat. A fost nevoie de 20 de ani ca să avem un cinematograf în aer liber, din care să poţi vedea un film stând în maşină, respirând aer şi bucurându-te de propriul tău canal de sunet.

Căci aşa se petrec ostilităţile în cinematograful auto deschis fix în coasta lui Băneasa Shopping City. Un teren viran, cu locuri delimitate prin jaloane portocalii, reflectorizante, de cauciuc. Locuri multe. Pe vreo patru sau cinci rânduri. Proiecţia se fac epe un panou gigantic, amplasat chiar pe zidul mallului. Sunet la radioul din maşină, pe o frecvenţă afişată pe ecran, înainte de începerea filmului.

Nelipsitul „candy bar”, cu teeth bits şi beuturi cine-tradiţionale. Bilet de 15 lei pentru adulţi, ceva mai ieftin pentru copii şi o singură proiecţie în timpul săptămânii. De pe la zece fără un sfert. Ce nu mi-a plăcut? Sau credeaţi că a fost cu totul şi cu totul o experienţă de vis? Locul arată rău, e deşertic, e urâţel. Coşurile de gunoi sunt cam rare. Toaletele sunt toate în acelaşi capăt al terenului, adică la o distanţă chinuitoare dacă apuci un loc mai aproape de poartă.

Cu vreo zece minute înainte de începerea filmului a apărut un Gică pe ateveu care a decis ochiometric că una dintr emaşinile cu care eram (că eram mai mulţi) are garda la sol prea înaltă pentru rândul al treilea. Numai că garda la sol nu este egal cu înălţimea totală, aşa că ne-a luat vreo cinci minute să-i explicăm că e în eroare.

O să mai mergem.