Posturi cu tagurile: "radio"

Azi mi-am adus aminte de Cornel Nistorescu. Nu în sensul în care şi-au adus aminte de el o grămadă de oameni în ultima vreme, ci într-un registru mai umoristic. Prin ’98-’99, când Radio Total stătea bine merci pe locul trei sau patru în topul audienţelor din Bucureşti, iar eu săpam primele mele tranşee de piarist, Cornel Nistorescu încă era acţionar acolo. Era jupân şi la Evenimentul Zilei, treabă aparent destul de confortabilă pentru radio, care din când în când beneficia de PR în ziar.

Problema şefilor de-atunci ai staţiei era, însă, majoră: măcar una dintre vocile Radio Total trebuia expusă cumva pe prima pagină a EVZ, dimpreună cu posesorul său. Ca să penetreze piarul mai adânc şi mai cu vână, împotriva şacalilor care ne furau frecvent şunca din…AUDIMAS, Radio Contact şi Pro FM. La auzul cutezantei dorinţe, Nistorescu a replicat mucalito-funebru: „Pă prima pagină? Poate când o muri vreunul dintre voi…” :)

Azi Cornel Nistorescu nu mai e la EVZ, eu nu prea mai fac PR pentru alţii şi nici dacă aş muri n-aş ajunge pe prima pagină. Dar  la ziar tot m-au dat :) Despre Soup Nights şi „bucătarul” Viorel Copolovici, în Evenimentul Zilei.

Să canalizăm pozitiv furia generată de pick-hammerele (sau nu se scrie aşa?) de sub ferestre încă de la ora 07.45 (dacă aş avea un copil, probabil că i-aş căsăpi chiar acum) şi să vorbim despre un subiect drag mie: textele pentru spoturi radio. Nu despre cum ar trebui scrise, nu despre ce ar trebui ele să evidenţieze în contextul comunicării audio, ci despre cîteva reguli elementare pe care multe agenţii le-au pierdut în ultimii ani.

Motivul celor ce urmează este simplul fapt că ieri, din întîmplare şi după multă vreme, „am dat voce”. Vorbesc de parcă am dat sînge. Nu, sînge am dat în perioada 1998 – 2000, cînd am făcut cele mai multe spoturi radio. Ehei, vremuri complexe, cînd mă chinuiam cîte o jumătate de oră, cu Mihai Gruia Sandu,  să explic pipiţei de la Ogilvy că textul pentru EVZ e bîlbîit la sintaxă. Autoritatea supremă, copilaitărul, şovăia telefonic şi dilema se încheia cu un clasic „merg ambele forme, dar hai, tragem cu varianta voastră”.

Dar să redevenim constructivi. Spoturi radio. Am şi scris, am şi dat voci, am şi „servisat” producţie. Deci pot să le dau cîteva sugestii vechi de cînd publicitatea radio acelora care lucrează cu studiouri de producţie audio şi nu i-a învăţat nimeni cum, ok? Nu prea scriu eu şcolărisme de-astea, dar mi-a trecut prin minte că unora le-ar putea fi de folos, măcar pe bucăţi.

Oare:

• Vlad Craioveanu (Ţuluca în buletin), de la Radio Guerrilla, de la Realitatea Caţavencului,  e chiar vocea din cel mai nou spot TV al GSP, de la Intact?
• Fundaţia umanitară a lui Dan Voiculescu se bucură tare cînd aude promo-ul în care e numită „FeUDe Ve”?
• Ţociu şi Palade vor mai rămîne multă vreme roata penibilă de rezervă de pe şoseaua Pro-Intact-Pro-Intact-Pro-Intact?

• am primit, de la o bere dragă mie, despre care am mai scris pe-aici, un comunicat care începe cu „campanii inovative şi stilate ce au adus un suflu nou„. Ce trist e cînd PR-ul distruge frumuseţe de brand…
• Hohoscop a dat ieri interviu pentru apropo.ro şi azi pentru Radio România Actualităţi. Ăsta, al doilea, se difuzează luni dimineaţa, deci probabil că voi avea mai mult trafic de la secretariatul Guvernului
• Zoso şi Twitter i-au adus lui hohoscop peste 2,800 de unici miercuri şi aproape 1,500 ieri. Creşte proporţia de utilizatori direcţi, deci e bine.
• Buchatwest a ieşit bine, mult peste aşteptările tuturor. Bravo, @dianamaria! O să pun ceva poze mai tîrziu.

Tamango a suferit un accident cerebral. Via Ioan T. Morar: „Nu mai poate cînta, asta însemnînd că principala sa sursă de venit a dispărut. Cu o familie grea, Tamango e, acum, într-o situaţie strîmtorată, dacă nu chiar dramatică.” Întrebarea e: „Cum am putea să-l ajutăm?”. Idei ar fi, putirinţă strîngem. Ce facem?

Un alt preferat al meu, din seria „Sărbători fără crize”, de la Guerrilla finalului de 2008. De fapt, în topul personal e pe primul loc. Cine l-a scris, l-a urmărit cu mare atenţie pe Dan Negru, găsind cu dibăcie stereotipurile şi ascuţimile stridente ale agitatului „entertainer”.

Am găsit abia acum cîteva zile colecţia de jingle-uri făcute de Guerrilla de Crăciun. Eu nu prea mai ascult radio în ultima vreme. Fanii le ştiu cu siguranţă, la cîteva dintre ele am rîs de-am crăpat. Unul dintre ele, mai jos. Numai bun să te obsedeze toată ziua, ba chiar şi mîine… După clic, că e crocodilu’ puţin constipat.

Ati vazut spotul TV Pro Sport? Posibil sa aiba si varianta radio. Ma seaca (memorabil, ce-i drept, dar nu sint in target) vocea „de brand” care lungeste o-urile si aproape ca inghite r-urile de dupa o in stil aproape cocknay. „Pro Spooo’t. Cel mai bun ziar de spooo’t…din Romania.” O fi si-asta f’un trend la moda (sic!).

Nu m-am alaturat din doua motive grupului care i-a dat la mufa lui radio ZU cu multa vreme inainte de a se lansa : 1. un inceput e o chestie dificila pentru oricine; 2. in ciuda faptului ca l-am tavalit pe Morar printre litere in citeva rinduri, a avut taria sa fie de acord cu unele critici, apoi a citat sursa clipului cu Elena Basescu atunci cind l-a „dat” la radio. Lucru care mi-a priit de minune.

Azi am aflat cu oarecare surprindere ca responsabilul de Relatii Publice de la ZU este nimeni altcineva decit Camelia Levintza, fostul PR al Prima TV, care mi-a sarit in ochi primavara trecuta, cu ocazia unei interventii telefonice in emisiunea lui Dan Capatos. Jobul asta nou (al meu) ma indeamna sa fiu indulgent, asa ca zic doar atit: m-as bucura fie ca piarista in discutie sa fi invatat din experientele triste de pina acum, fie ca ZU sa nu aiba niciodata vreo criza care sa necesite o rezolvare din partea aceluiasi personaj. Atit. Hm…

Pe cuvintul meu de onoare ca marketingul de produse media mi se pare in continuare cel mai provocator si mai frumos dintre toate directiile pe care isi poate purta pasii un specialist din acest domeniu. Dintre toate, radioul cred ca ramine regina stupului. Am gustat din mierea asta intr-o vreme cind prin zona stiinta doar se itea pe la colturi si inspiratia ne diferentia hotaritor, o vreme cind batalia in FM era mult mai apriga decit acum, probabil invers proportionala cu virsta lui. Si daca eu ma refer la sfirsitul anilor ’90, cind animatorul de radio inca mai avea voie sa fie inteligent chiar daca nu facea „matinal”, prima perioada de FM, aceea dintre ’90 si ’97-’98, fusese de zeci de ori mai frumoasa. Si mai saraca, e adevarat.

Noul proiect radio de la Intact a mincat frecventele din tara ale Romanic FM, dar asta nu inseamna ca batrinul si bonomul de pe 101.9 isi pierde din farmec. Ramine in Bucuresti si pe romanticfm.ro, ba chiar respecta bunele practici ale marketingului de media si fructifica un fapt, destul de neplacut in esenta, intr-un pretext de relansare. „Let’s twist again” este platforma sub care Romantic FM se muta din „gold” in „si mai gold”, cu un accent pronuntat pe muzica anilor ’50-’60. Mai mult, campania naste un fratior mai mic, cu emisie exclusiv online: Romantic Twist. Il ascult acum si suna incintator.

Sint multi ani de cind Romantic coaguleaza un public mai mult decit pretios pentru advertiseri si de cind toate statiile de top se gindesc cu teama ca, la un moment dat, va intra pe bune in batalia pentru bugete. Nu stiu daca povestile cu Voiculescu sunind la radio sa ceara Angela Similea sau Mirabela Dauer in playlist pentru ca e cu niste prieteni sint doar birfe de Intact. Insa am convingerea ca, pe mina unor oameni dibaci neobstructionati de toane si „because I say so”, la Romantic ar putea intra niste bugete premium mai mult decit tentante.

Mai jos, trei jingle-uri pe care, din ratiuni de spatiu, le-am montat impreuna. Eu le-as fi pus alte voci, mai „americane” si din punct de vedere al timbrului, si din acela al pronuntiei.