DESPRE TEXTELE PENTRU SPOTURI RADIO

Să canalizăm pozitiv furia generată de pick-hammerele (sau nu se scrie aşa?) de sub ferestre încă de la ora 07.45 (dacă aş avea un copil, probabil că i-aş căsăpi chiar acum) şi să vorbim despre un subiect drag mie: textele pentru spoturi radio. Nu despre cum ar trebui scrise, nu despre ce ar trebui ele să evidenţieze în contextul comunicării audio, ci despre cîteva reguli elementare pe care multe agenţii le-au pierdut în ultimii ani.

Motivul celor ce urmează este simplul fapt că ieri, din întîmplare şi după multă vreme, „am dat voce”. Vorbesc de parcă am dat sînge. Nu, sînge am dat în perioada 1998 – 2000, cînd am făcut cele mai multe spoturi radio. Ehei, vremuri complexe, cînd mă chinuiam cîte o jumătate de oră, cu Mihai Gruia Sandu,  să explic pipiţei de la Ogilvy că textul pentru EVZ e bîlbîit la sintaxă. Autoritatea supremă, copilaitărul, şovăia telefonic şi dilema se încheia cu un clasic „merg ambele forme, dar hai, tragem cu varianta voastră”.

Dar să redevenim constructivi. Spoturi radio. Am şi scris, am şi dat voci, am şi „servisat” producţie. Deci pot să le dau cîteva sugestii vechi de cînd publicitatea radio acelora care lucrează cu studiouri de producţie audio şi nu i-a învăţat nimeni cum, ok? Nu prea scriu eu şcolărisme de-astea, dar mi-a trecut prin minte că unora le-ar putea fi de folos, măcar pe bucăţi.

• Scrie textul mare! Cu 16, cu 18… Sigur nu cu corp de 10. Chiar dacă „vocea” vede bine, e datoria ta să-l ajuţi să vadă şi mai bine. În unele cazuri, foaia de ep care va citi nu se va afla pe axa microfonului, ci puţin lateral. Trebuie să poată citi textul şi în cazul unui unghi mai strîns. Mai mult, procesul citirii conştiente (condiţia principală pentru interpretarea unui text) e mult uşurată de un corp mai mare de literă.
• Scrie textul aerisit. Adică scrie-l la un rînd şi jumătate, lasă loc între rînduri, lasă textul să respire, să nu se încalece rîndurile între ele.
• Scrie corect din punct de vedere gramatical. Tendinţa de generalizare şi superficialitatea nativă a oamenilor vor pune toată agenţia sau tot departamentul într-o lumină proastă.
• Scrie textul cu diacritice! Da, e complicat dacă nu o faci în mod obişnuit dar, din nou, e în avantajul unei înţelegeri rapide a textului şi al unei citiri conştiente. Reflexele ne joacă feste uneori, cei care înregistrează voci se concentrează mai degrabă la intonaţie, la interpretare. Lipsa diacriticelor e un stres suplimentar gratuit. În definitiv, limba română conţine „din naştere” toţi viermişorii şi toate căcărezele de muscă pe care le încadrăm în categoria diacriticelor. Hai să le folosim. Mai ales în cazul despre care vorbim.
• Scrie cifrele cu litere. În timpul citirii sonore, diferenţa dintre 7000 şi 70000 e mai greu de sesizat. Uneori vocea interpretează un rol. Se va concentra în primul rînd la treaba asta, textul trebuie să-i „vină” firesc. Majoritatea celor care imprimă voci sînt actori, probabil că toţi sînt de formaţie umanistă. Nu sînt foarte buni prieteni ai cifrelor, înţeleg mai uşor şi mai repede litere.
• Scrie fonetic denumirile sau cuvintele care ar putea ridica probleme. „Vocile” nu sînt obligate să-ţi cunoască business-ul, brandul, numele. Nu e musai să utilizezi transcrierea fonetică din dicţionar, scrie tu pe foaia cu textul spotului cum se pronunţă. „O să se simtă jignit…” Las’ că-ţi ceri tu scuze cu proxima ocazie şi îi explici că da, tu ştiai că el ştie, dar ai vrut să te asiguri.
• Dacă eşti copy, scrie pe text cît mai multe indicaţii. Dacă eşti account, pune-ţi copy-ul să scrie cît mai multe indicaţii de interpretare. Scrie la început, deasupra textului, genul spotului. Poate fi anunţ, promoţie, spot de mood, de produs nou… De cele mai multe ori, textul ajunge la studio pe mail. În principiu, doar cel care a scris textul ştie cel mai bine cum l-ar vrea interpretat. Dacă el nu vine la înregistrări, pe text ar trebui să existe cît mai multe amănunte, exact ca în cazul cărţilor cu piese de teatru.

Sînt cîteva dintre amănuntele care pot îmbunătăţi calitatea unui spot radio, care pot scurta timpul de producţie şi care ar putea face mai plăcută toată treaba asta. La fel de plăcută ca mai tot ce ţine de lumea frumoasă a radioului.