Posturi cu tagurile: "radio"

Dupa citeva luni in care parca muzica a devenit un pic mai proasta si mai comerciala, inteligenta franco-zeghera isi face simtita prezenta cu adevarat la Radio Deea. Ieri, la 4 si la 5 PM am auzit niste kinda’ stiri. La radio-ul nostru din autoturismul familiei. La 4 au inceput cu o stire locala de la Buzau si au continuat cu informatii relevante tot pentru zona cu pricina.  La 5 s-au concentrat pe Tulcea, Macin si Isaccea, devenita „Isaceea” in gurita rotunjita a mirare apartinind ciripitoarei de la microfon. In ambele buletine, Bucurestiul a fost amintit oarecum tangential, in „datele despre vreme”. Am avut sentimentul ciudat al dezradacinarii, dar starea deplorabila a drumurilor inconfundabil bucurestene m-a ajutat sa-mi revin rapid.

Apropo. Tot ieri, Andrei Zaharescu a debitat cu nonsalanta despre un avion de pasageri, aterizat fortat in orasul canadian Cagliari. Asta la „urmeaza in citeva momente”. Am sperat sa o dreaga in stirea „efectiva”, dar Zaharescu Spagarescu a repetat senin aceeasi duma: „in Canada, la Cagliari”. Desigur, era vorba despre Calgary.

Citeva treburi pe care n-a stiut sa le spuna sau pe care n-a reusit sa le afle Bogdan Tupilat in articolul de astazi, din Gindul, despre „vocile care vind marfa”.

Ascult Deea. In fiecare seara din saptamina, request six to nine, si uneori in weekend, un fel de top, probabil air-play-ul saptaminii. Pentru ca ascult muzica electronica de cind eram mic si m-am bucurat devreme de intilniri mai mult sau mai putin astrale, psihedelice ori industriale cu Jean Michelle Jarre, Vangelis, Isao Tomita, Tangerine Dream, Kraftwerk and so on. Desigur, sunetul experimental a fost inlocuit de unul mai comercial, sample-ul s-a modificat, s-a perfectionat, in multe cazuri e banalizat de goana dupa hit, insa ramin un consumator fervet de sunet digital. Asta fara a ma desparti de multe alte genuri pe care nu le pot refuza niciodata.

Deea reuseste sa acopere admirabil nisa asta de FM, in ciuda unor heavy-rotations inerente pentru statiile comerciale. Problema ramine, insa, tot aceea umana.

…nu imi pasa de piinica, nu imi pasa de brinzica…
…vai, dar e atit de spaniol totul la voi…
…am crezuuuuut, ca dragostea e un cimp de floriceleeee si nu te mai saturi alergind prin eleeeee…

Fiti amabili, le spune cineva nefericitilor de la Ferrero ca nu se intelege nimic din spotul radio pentru caravana „Kinder Joy”? E cu o fetita care cinta o treaba din care cu mult efort prinzi doar citeva cuvinte disparate. E, practic, in alta limba. Din cauza unor efecte extrem de inteligente, suprapuse peste voce.

Am asteptat sa se stinga micul razbel dintre Morar si Circotasi tocmai pentru ca nu voiam sa fiu banuit ca as profita de un subiect fierbinte si, mai ales, pentru ca stiam ca, la un moment dat, fiecare isi va vedea de treaba lui. E urit cind, colegi de breasla fiind, oamenii publici isi varsa in strada ligheanele cu laturi. E si mai urit cind cel mai nevolnic si mai pirpiriu isi cauta in scandal noi oportunitati de a iesi in fata, de a face lumea sa vorbeasca despre el.

Din capul locului, il las pe Buzdugan in afara acestui subiect. Ramine un tip pasnic, isi vede de treburile lui, fie ele trucate sau pe bune, copiate sau adaptate pentru deliciul fraierilor. Din fericire s-a tinut mai departe de recenta disputa, a bagat capul intre urechi si nu s-a amestecat in ciorba asta. Pina si pentru acest motiv merita tratat ca un tip onest.

De la ce a pornit scandalul? De la ultimele sondaje radio (se mai cheama AUDIMAS?), in care Kiss a pierdut intiietatea pe Bucuresti, in favoarea lui 21. Cu ce a inceput? Probabil cu o replica a lui Mihai Gainusa, oarecum jignitoare pentru bucuresteni: „Pe mine ma asculta ardelenii mei”. Care ardeleni, da, sint mai degraba prahoveni. Vai, cita neobrazare… Prilej pentru Morar sa iasa la lupta, sa se afirme, sa aprinda toate becurile din calea lui si sa ceara niste reflectoare in plus pentru a-si umfla notorietatea famelica si cu forta transmediatica.

Mihai Gainusa e in FM de vreo doisprezece ani sau mai mult. A facut una dintre primele sau chiar prima emisiune umoristica radio cu si despre politicieni. Morar, zi frumos cum se numea, cu cine o facea si la ce post de radio.

Despre Mihai Morar am auzit prima oara intr-o poveste cu Daciana Sirbu. Dupa istorioarele cu Ponta si, mai apoi, Turcescu, vestea mi-a cam dezechilibrat vagile banuieli asupra pozitionarii Dacianei in raport cu barbatii celebri din Romania, dar n-am gasit vreme si motive sa aprofundez subiectul. Frumusica foc si curioasa ca un viezure, avusesem ocazia s-o intilnesc pe o terasa bucuresteana, sa discutam despre lucruri simple: vinatoare, alice, agricultura, paduri, de-astea. Nu mai stiu ce-a mincat, dar imi aduc aminte ca a refuzat cu un zimbet sagalnic propunerile noastre sofisticate gen „Laba inutila de urs”, „Momite perforate in foi de svaiter” sau „Caprioara ratata la liziera”.

Pe Mihai Morar l-am reintilnit ideologic la momentul