Cover: My Fvourite Things

joi, 24 octombrie, 2013 la 9:12 pm

Pe 1 iunie anul ăsta, pe când încă nu-mi recuperasem cheful de scris şi blogul publica de trei ani un singur articol pe lună sub forma unui tabel cu aproximativ 80 de reţete, începusem să-mi vizitez copilăria ale căror mesaje către contemporan începuseră să se limpezească şi să se ceară scuturate, sortate, scrise şi împărtăşite. Şi am cântat treb’şoara asta ca pe un dar făcut copiilor, inclusiv celui pe care tocmai îl lăsam să respire. Aţi văzut-o doar câţiva la acel moment, aşa că am decis să v-o arăt şi aici. Mie mi-a plăcut întotdeauna melodia asta, sigur că există interpretări mult mai inspirate ale ei, dar asta e a mea. Şi atât :)

[youtube http://youtu.be/FPUwBQJMsXA]

O Rappa la Itacaré

marți, 22 octombrie, 2013 la 6:36 am

o rappa

Hai că am văzut şi eu un prim concert adevărat în Bahia. Treaba e că şi localnicii au văzut acelaşi lucru pentru prima oară la ei în orăşel, adică un eveniment mai mare şi mai sonor decât multe altele, organizat absolut ok şi primit cu muuuultă bucurie de toată lumea. Seara de sâmbătă a închis prima săptămână de Mahalo Eco Surf International Festival, cu puncte contând în cotaţiile internaţionale de gen şi aproximativ 120 de sportivi din toată lumea. Săptămâna asta e a doua parte, dedicată unei etape naţionale în campionatul intern de body boarding. Sâmbătă seară, cu Florică, Nataliţa, amicul ei columbian, un cuplu de spanioli şi patru nemţi, ne-am premenit şi ne-am dus frumos la feşta, pentru capul de agiş, O Rappa, despre care v-am zis două vorbe acum câteva zile.

Ce am reţinut eu de la întâmplarea asta faină:

  • coada de la intrare, şerpuită pe două rânduri şi întinsă pe vreo patru sute de metri (x2) a mers repede în primul rând pentru că mai nimeni nu s-a băgat în faţă nici măcar când a picurat din cerul baian mai mult în glumă;
  • O Rappa e o trupă foarte iubită în Brazilia iar vocalul, Marcelo Falcao, e baian, de la Salvador;
  • nici urmă de reggae fusion în recital, rock frumos, cu urme de samba şi ecouri de prin toate muzicile negre;
  • au fost aproximativ 12,000 de oameni la concert, acelaşi public de la orice alt gen de petrecere în aer liber care se întâplă aici, adică public de toate muzicile, de la maneleza arrocha până la amatorii de Rock In Rio; bucuria şi vibraţia la sunetul ceva mai sofisticat al celor de pe scenă a fost unanimă şi identică;
  • nu am văzut niciun om beat (Skol a fost sponsor oficial şi s-a băut grav), un singur entuziast a reuşit să urce pe scenă în timpul recitalului şi a fost scos uşor de un paznic, cu un pupic pe frunte de la vocalist, iar cele două sau trei mici scandaluri au fost în exclusivitate domestice, cupluri ieşite mai rar din casă, în care masculii şi-au manifestat în mod restrâns insecurităţile privind gradul d elibertate al partenerelor din contract; atât;
  • la „jetoane” am stat o singură dată vreo trei minute la coadă, iar la bere nu a fost coadă niciun moment în condiţiile în care toată lumea avea o cutie de Skol sau o sticlă de apă în mână, toate cumpărte din interior, celelalte rămânând la ultimul filtru înainte de intrare;
  • treaba petrecându-se pe şosea, la şase kilometri de oraş, municipalitatea a oferit autobuze la şi de la eveniment pentru cinci reali de persoană; taxiurile din oraş au adoptat şi ele acelaşi preţ.

Nişte poze:

copolovici's O Rappa Show Itacare 2013 album on Photobucket

Centenar Vinicius de Moraes

sâmbătă, 19 octombrie, 2013 la 10:42 pm

Azi. Un brazilian mare şi sensibil. Poet, compozitor, diplomat, muzician. Am auzit prima oară de el prin ’97, cu poezia de mai jos, pe coloana sonoră a unui film despre Pablo Neruda, „Il Postino”, şi de-atunci ne cam ţinem aproape.

[youtube http://youtu.be/AIzu59oDBiw]

 

Cover: Halleluja

joi, 17 octombrie, 2013 la 12:30 am

Mă joc. Cui îi place, numa bine. Cui nu-i place, numa bine plus sănătate. N-am luat şi nu voi lua niciodată lecţii de canto, ca să nu mă iau prea tare în serios şi să-mi stric joaca.

Artistul săptămânii: Seu Jorge. É isso Aí

marți, 15 octombrie, 2013 la 8:14 am
Seu Jorge

Seu Jorge

Pe Seu Jorge l-am îmbrăţişat cu aceeaşi putere venită aparent de nicăieri cu care am ştiut până acum că, la un moment dat, în viaţa asta, eu voi învăţa limba portugheză. Şi Universul, drăguţul, a vrut ca asta să se întâmple acolo unde limba asta e mult mai dulce, mai cântată şi mai încântătoare decât în mama ei, Portugalia. Seu Jorge este unul dintre cele mai iubite personaje de forţă ale scenei muzicale braziliene a ultimilor cincisprezece ani. Mi-a fost familiar şi potrivit pe suflet de când am auzit primele piese, ascultate cu o stranie senzaţie de reîntâlnire, de regăsire, de recuperare. Vecină cu sentimentul plenar că, atunci când am ajuns în Brazilia, am revenit în sfârşit acasă.

Născut şi crescut într-o favelă din nordul Rio de Janeiro, homeless la nouăsprezece ani, cu un album de debut în 2001, Seu Jorge a devenit vizibil abia după rolul interpretat în cutremurătorul şi atât de apreciatul Cidade de Deus. Aici, cu Ana Carolina, o altă febleţe a brazilienilor, cu un cover mai mult decât impresionant după „The Blower’s Daughter”, a straniului Damien Rice.

[youtube http://youtu.be/N4uNGzASiLc]

Mai cântăm şi noi ceva?

joi, 10 octombrie, 2013 la 4:37 pm

Asta de mai jos e o dorinţă mai veche d’a mea. Voce trasă cu telefonul, apoi trimisă pe la prieteni, prin RO, s-o cureţe şi s-o ajute să sune cât de cât omeneşte :)) Nu spui cine, persoană însemnată, da’ pentru că lucrează la cu totul alt nivel mi-e nu ştiu cum să-i pun aşa ceva în „sivi”. Şi cu delay tare, să moduleze şi-n fund, asta merge pentru Ruxandra şi nostalgiile ei karaokiste, cu „I Got You, Babe”, dar şi pentru Costel, mare artist cu microfonu’. Al poporului.

Luan Santana

miercuri, 9 octombrie, 2013 la 7:07 am

…sau „când Fuego meets Justin Bieber în Brazilia”. Râdem, glumim, dar pitpalacu’ are prezenţă şi grămada aia de fete umectate nu e chiar o glumă proastă. Daţi-mi şi mie un echivalent pe bune în România.

[youtube http://youtu.be/-YzDsDMYqdw]

Artistul săptămânii: O Rappa

miercuri, 9 octombrie, 2013 la 6:44 am
O Rappa

O Rappa

Băjeţii ăştia vin în orăşel luna asta şi sunt unul dintre grupurile destul de apreciate în „off-mainstream”. Au o istorie destul de interesantă, dar o discografie sărăcuţă. Ultimul album a apărut prin 2008 şi probabil că încă sug din succesele anterioare. Dincolo de faptul că probabil îi voi vedea live în curând, ce am ascultat până acum mi se pare spălăţel şi ascultabil. Am ales pentru voi „Minha Alma ( A Paz Que Eu Não Quero )” ca primă experienţă pentru că e piesa care i-a scos din anonimat, abia la al treilea dintre cele cinci albume de studio pe care le-au lansat până acum. Hai să zicem „reggae fusion” ca să-i etichetăm oarecum corect din punct de vedere muzical.

[youtube http://youtu.be/vF1Ad3hrdzY]

Artistul săptămânii: Cæcilie Norby – Schenerazade

miercuri, 2 octombrie, 2013 la 9:45 am

Am început luni o serie de însemnări despre descoperiri muzicale (şi nu numai) pe care mă bucur să vi le împărtăşesc chiar dacă unele vor fi descoperiri doar pentru mine. Şi primul artist ales a fost Cæcilie Norby pentru că ascultând piesa propusă luni mi-a venit şi ideea acestor însemnări recurente.

Cæcilie Norby

Am ales piesa de astăzi pentru că „Schenerazade” mi se pare cu adevărat o demonstraţie de măiestrie a Cæciliei Norby. Să vă exlic. Piesa este o adaptare după o lucrare clasică, scrisă în 1888 de compozitorul rus Nikolai Rimsky – Korsakov. Ceea ce daneza reuşeşte să facă din ea, e cel puţin interesant. Dar vă propun mai întâi originalul.

[youtube http://youtu.be/2mV3VWW3THc]

Ce aţi auzit? După părerea mea, pur romantism rus într-o incursiune spre tematica atât de plăcută întregii epoci creative care o conţine. Vezi deşert, vezi nisip purtat de vânt, beduini, o oază, un palat strălucitor, vezi chiar şi bieţii persani înfricoşaţi şi îndureraţi de moartea atât de crudă a sute şi sute de fecioare… Apoi iatacul în care o femeie trupeşă, cu trăsături nobile, îşi însoţeşte poveştile cu gesturi şi sprâncene, aproape că îi auzi vocea şi cadenţa ce par să-l ţină pe temutul rege într-o transă permanentă, mereu în aşteptarea finalului. Am auzit glasul Sheherezadei în curgerea repetitivă, cu sugestie de cutie muzicală, a temei principale. L-am văzut pe însuşi regele Shahryar urmărind cu privirea fixă toate istorioarele picurate în urechi de abila povestitoare…

Ce se întâmplă în varianta interpretată de Norby? Absolut tot ce v-am împărtăşit mai sus, se îmbracă într-un swing cu inflexiuni puternic nordice. Parcă pe undele Mării Baltice (Cæcilie Norby este daneză), piesa filtrează aceleaşi simboluri arabe prin sensibilitatea compozitorului, dar le înfăşoară în voalurile cu conotaţii magice ale mitoligiei popoarelor germanice de nord. E o întreagă cheie profund personală şi în mod plăcut contemporanizată, o îmbinare cel puţin fermecătoare între simboluri atât de puternice din două lumi care aparent n-ar putea avea nicio legătură: poveştile pline de pilde ale Persiei şi măreţia de tunet generator de aspiraţii, a zeităţilor scandinave. Plus…nemuritorul romantism. Ascultaţi-o. Sigur o să vă placă.

[youtube http://youtu.be/04yoclwV5-k]

Artistul săptămânii: Cæcilie Norby – Halleluja

luni, 30 septembrie, 2013 la 8:01 am

Am vrut să pun clipul de mai jos direct pe Facebook, dar mi-a trecut prin cap o idee, fix ca „trenul cursă de persoane Apahida-Cluj Napoca”. Dacă tot e luni, încercăm să recurăm (v-aţi prins? tahaha…nu e-n DEX) în fiecare săptămână un artist mai pentru simţuri speciale. Poate că unele dintre descoperirile mele vor fipentru voi deja chiştoace fumate până la unghii, dar măcar îi scutim pe alţii de căutări.

Cæcilie Norby

Cæcilie Norby

Piesa asta e prima aici pentru că am eu o temă cu ea de pe la alţii care au cântat-o, din momentele în care pur şi simplu am cântat-o în gând sau mi-am dorit s-o aud (ştiţi faza…VREAU! ACUM ascult asta!) şi pentru vibraţia pe care mi-o împrumută de fiecre dată. O aud de câteva luni în playlist-ul de la Oasis şi n-am catadixit până acum să mă urc până la player ca să văd cine o zice în varianta asta. Ca să vedeţi până unde merge nesimţirea automatizărilor, eram pe punctul de a da drumul la Soundhound ca să-mi iau informaţia fără să mă mişc :D Cu ocazia asta am mai descoperit câteva piese pe care le voi urca aici pe parcursul săptămânii. Poftă bună.

[youtube http://youtu.be/tO6g2nnr7bc]