Posturi cu tagurile: "marketing politic"

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=O8eLy-8HyZg&eurl]

Fragmentul de mai sus, ca şi restul din seria urcată pe YouTube de către userul prostean898, face parte dintr-un debate training, tehnică utilizată adesea în cazul candidaţilor ce participă la emisiuni televizate. Echipa de consultanţă identifică o serie de teme în general de atac ce ar putea fi utilizate de către competitori sau împotriva acestora în timpul dezbaterilor, unul sau mai mulţi consultanţi joacă rol de inamici, candidatul putîndu-şi pregăti astfel variante de răspus şi atitudine pentru dezbaterile reale.

Am făcut acest preambul în primul rînd pentru aceia care n-au înţeles din prima ce se întîmplă exact în acele imagini. Tăriceanu este clientul, Dan Andronic joacă rolul lui Mircea Geoană, iar Bogdan Olteanu pe acela de Teodor Stolojan. Limba engleză este posibil să apară în ecuaţie mulţumită unor colaborări de moment ale lui Dan Andronic. Aşadar Olteanu nu laudă PD-L în calitate de liberal, ci în aceea de kagemushă a lui Stolo.

Interesant: primul clip este urcat în YouTube de către utilizatorul aderfriend pe 28 noiembrie, cu specificaţia „Lovitura finala: Bogdan Olteanu si Tariceanu vireaza catre PDL. Filmare document cu cateva zile inainte de alegeri. Si asta nu e totul…” Explicaţiile (pentru tîmpiţi) ale lui Dan Andronic apar in Cotidianul de sîmbătă, deci au fost date tot vineri. „O să mai punem…” spune el la un moment dat, probabil înainte de „Eu bănuiesc că a fost vorba de serviciile de informaţii…”, cînd se referă (pentru tîmpiţi) la posibila modalitate în care imaginile au apărut pe YouTube. Userul aderfriend este înscris pe YouTube de pe 22 iunie 2006. Userul prostean898 s-a înscris pe 29 noiembrie 2008. 

Bogdan Teodorescu spunea de curind intr-un interviu citeva lucruri foarte corecte despre statutul pe care consultantul de marketing electoral trebuie sa si-l asume in ecuatia campaniei. Pe scurt: consultantul este responsabil de felul in care candidatul recepteaza si intelege sfaturile sau directiile strategice, consultantul cunoaste proportia in care candidatul va decide sa ia in considerare si sa aplice strategiile si mesajele propuse, in dreptul consultantului se vor contabiliza majoritatea motivelor unui esec electoral si esecul in sine. Victoria? Va fi intotdeauna a candidatului. Adaug doar ca toate aceste afirmatii sint complet relevante numai in cazul campaniilor ce au ca scop definit cistigarea competitiei electorale. Asta pentru a face diferenta fata de candidaturile si demersurile ce vizeaza doar cresterea vizibilitatii si afirmarea intentiilor politice pe termen lung ale candidatilor cu sanse mici, demonstrate pina la inceputul campaniei.

Invitat la un seminar cu tema Religion and Politics, tinut la Weatherhead Center for International Affairs al Universitatii Harvard, Kristiano Tabasco a criticat felul in care agentiile de publicitate din Romania inteleg sa faca marketing politic. Proaspatul detinator al pachetului majoritar ARBOevents si-a asumat un demers inedit: acela de a face o campanie electorala la cheie in Romania, urmand sa fie platit doar in cazul succesului si doar pe baza voturilor obtinute: fiecare vot va fi facturat la pretul unei sticle de palinca.

Imi scrie un chior un comment la Antimorometele: „diferenta intre ce ai tu si ce are el”. Cu link catre arhicunoscuta galerie a ororilor din si de pe linga casa ciobanului, intr-un site care-i hraneste nazuintele de prezidentiabil.  Amice, ma bucur sincer pentru ce am eu si nu are el. Educatie, un pic de gust, ceva mai multa scoala, un dram de simt al penibilului, zero datorii la interlopi, prieteni pe care nu trebuie sa-i platesc ca sa-mi fie aproape, capacitatea de a recunoaste ca uneori sint idiot, privilegiul de a-mi cunoste limba materna si macar o limba straina cit sa nu mor de foame cind trec granita, iscusinta de a identifica fericirea in bucurii marunte, zero probleme cu legea, zero afaceri dubioase…

Si mai am ceva ce el nu are: certitudinea ca nu-l veti vota, ca il veti lasa la locul lui, printre basoreliefuri cu flori si capete de leu spoite cu aur, printre piese de mobilier-stil false, printre bibelouri cu pretentii de arta, printre slugi si oportunisti, prosti si farisei, lichele si erori genetice. La dracu! Panoplia asta arata fix ca Parlamentul Romaniei!

Hai ca mai venim de-acasa… Dupa enormitatile de-acum citeva saptamini, Gandul (imi suna a „Ghandi”) spune mai documentat despre costuri de campanie electorala ceva mai aproape de adevar. Asta pentru ca, spre deosebire de stirile TV amintite mai sus, ziarul isi lucreaza articolul cu ajutorul citorva dintre cei implicati pe bune in consultanta de marketing politic si electoral.

Citeva completari sau sublinieri, ca-mi place subiectul:

• la nivel de colegiu, investitiile clasice in mass-media vor fi vax albina, bani aruncati pe geam; adica spoturile TV, machetele publicitare de presa, spoturile audio, dupa ce ca vor costa un purcoi de bani (productie si difuzare), vor avea o relevanta minima pentru alegatori. Panourile stradale si mesh-urile vor hrani dorinta nemarturisita a onor candidatilor de a-si vedea pozele in marimi supranaturale si…cam atit. Localele au demonstrat (din nou) ca romanii nu voteaza nici poze, nici filmulete. Demersul publicitar si mai ales acela stradal va conta cel mult in cazul candidatilor parasutati in colegii unde nu-i stie nimeni, dar nu de data asta, ci pentru eventualele candidaturi din 2012, 2016, 2020 etc.

Azi incepusem un articol in care povesteam despre o intimplare din campanie. L-am abandonat in drafturi pentru ca nu cred ca e, docamdata, momentul sa imi adun argumentele pentru care, probabil, voi crea un mic scandal. In seara asta vad ca Andronic ameninta cu povesti de campanie liberala. E nasol sa-ti bei propriul singe o luna, o luna si jumatate, dupa care sa isi imagineze unii ca se pot pi*a pe tine doar pentru simplul motiv ca misiunea ta s-a incheiat. Asta dupa ce, in campanie, te inconjoara cu un felationism de-a dreptul fratern. Probabil ca exista cercopiteci care au senzati ca, daca s-a savirsit cu alegerile, noi, sezonierii, murim. Sau ne retragem in niste gaurele din pamint, in care ne sugem labele pina la urmatorul vot.

De la inceputul campaniei incerc sa nu uit sa scriu despre „de ce au partidele nevoie de consultanti externi” in campaniile electorale si abia acum mi-am adus aminte. Ceea ce o sa scriu mai jos este o concluzie personala, ca multe altele exprimate pe-aici, asa ca nu mi-ar parea rau sa ma contrazica cineva.

Intre anii cu alegeri de orice fel, partidele politice se relaxeaza pina la flascitate din punctul de vedere al consolidarii interne sau al disciplinei organizationale. Asta include si o lipsa profunda de interes pentru a creste indivizi, pentru a-i educa politic si pentru a le cultiva talentul. Racolarea de parlamentari din alte parti sau de vaci de muls nu intra in capitolul asta, intrucit pare a fi singura incercare de fortificare a anilor neelectorali. Asa ca vine „al patrulea an” si, odata cu el, intrebarea „cu cine facem campanie?”

Am febra musculara. La muschiul scrisului. Luna asta m-a transformat intr-un elev lenes cind vine vorba de scris. Bunaoara la insemnarea asta am scris prima data titlul. „Domnu’ Oprescu, chemati un doctor!” Nu scriu niciodata titlul inainte de insemnare. Probabil ca pina la final o sa-l rescriu, mi-e lehamite sa vorbesc despre Oprescu, despre buldog, despre parasutistul Diaconescu, despre mihnirea produsa de Orban sau despre stolul de papagali Gusa-Pavelescu- Stefanescu.

Ma intorc dintr-o romanie trista si murdara, cu oameni mari si saraci, cu oameni mici si imbuibati. Romania asta din care vin eu este proiectia fidela a Romaniei intregi, in care o suta de oameni cu cinzeci de gipuri controleaza totul, sfidind pe oricine. Eu am cistigat oameni, experienta, intelepciune, rutina, bani. Candidatul meu a cistigat, sper, invataminte bune pentru o eventuala incercare in viitor. Oponentul sau a cistigat inca patru ani de afaceri grele, controlul asupra unui mare oras mic, in care interesele imobiliare sint gigantice.

Mi-e somn de nu va vad bine. Ma reintegrez in Bucurestiul de care nu stiam cum e sa-ti fie dor. Il regasesc mai murdar decit acum o luna, impovarat de hainele prea groase si prea inepte ale circului electoral. Mi-e cald, mi-e somn, mi-e putin greata, computerul merge oribil, cotcodaceala cu ecou de la a3 si rtv ma seaca. Am pierdut din turul 1, intr-o Romanie foarte mica si trista, in care inca mai poti cistiga o Primarie cumparind voturi. La propriu. Investitia e buna. Bagi un milion doar in asta, dar in patru ani iti recuperezi de citeva zeci sau sute de ori investitia. Am mai invatat ceva: sintem atit de familiari cu furaciunea si coruptia, sintem atit de siguri ca „toti” fura, incit departajarea este favorizata de lucruri marunte. O limba de asfalt, un perete de gradinita, o galeata de vopsea la scoala. Mai dorm un pic si povestim.

Renunt un pic la diacritice, ca ma grabesc rau. In ultimele doua saptamini am trecut de vreo trei ori prin Bucuresti. Jur, campania (vizuala) de-acolo e un parfum de primavara in comparatie cu ce se intimpla prin alte parti. Ce-am vazut? Ce vedeti si voi, dar sa va zic ce au vazut ochii mei.

Mai vechiul meu amic, Nea Chiloman de la sectorul 1. Cine l-a lasat sa arboreze bannerele in care arata catre oameni cu degetul si ride de ei cu toata gura, ori e prost, ori nesimtit. Jocul de cuvinte „capitala Capitalei” e demn de un repetent care incearca sa treaca clasa cu giumbuslucuri scrise pe buda. In cazul PNL, atit in Bucuresti cit si in tara, nu exista un corporate, o linie unitara. Prilej pentru candidatii care se cam jeneaza de partid sa puna cite-un logo micut, ca o eroare de tiparire. E si cazul lui Chiloman, pe care sefa de la imagine probabil ca l-a sfatuit in consecinta. Sint curios cum s-au porcait si anul asta respectiva doamna si „pufuletul” devenit consultant penelist. „Si anul asta”, pentru ca anul trecut faceau parte din tabere diferite, infratite si aprig beligerante.

Continuind pe falanga liberala, cu tristete vazui ca pe Orban iar l-au facut prietenii de banisori. Ecuatia cu pictograme este la fel de penetranta ca discursul candidatului in cauza. Adica exprima putin, greoi, voit savant, deloc pre limba oamenilor. Eu pe Orban l-as fi sustinut cu mare drag. Sau cu mare dispret pentru Bleaga. Inca nu m-am edificat in legatura cu propria motivatie. Dar, cum pe 1 si pe 15 voi fi tot in deplasare, nu votez. Deci nu contez.

Pe Oprescu nu l-am vazut deloc in Bucuresti. In schimb s-a aciuat pe citeva panouri de pe Valea Prahovei. Batrin, obosit, uzat, palid, poate chiar bolnav. Tuns prost, cu mandibula pieloasa infipta gaunos in maxilar. Cu un deget infipt intr-un sfincter nevazut al cerului, ca o ambitie de mosnegut care-ar mai vrea, dar nu mai poate.

trebuie sa fug. vorbim.

Adică dupa două săptămîni din şase, fincă e rost şi de turul doi. Observaţi, vă rog, adoptarea păcătoaselor de diacritice, intrucît în ultimele zile s-a lăsat cu multe articole de ziar care nu e frumos să culeagă alţii dupe tine text. Cum req stă treaba? Not bad… Am un candidat foarte capricios, în jurul căruia sînt prea mulţi indiviyi care-i vor binele, aşa că îi spun tot felul de prostii. El nu le crede pe toate, dar uneori e nevoie de lungi explicaţii şi argumentări cu forcepsul. Am un contracandidat. Nu, am doi contracandidaţi. Unul e prost, celălalt e doar tupeist, înconjurat de suficienţi proşti. Prostul ştie că nu intră in al doilea tur, dar trage pentru partid. Tupeistul trage pentru el şi pentru mulţi băieţi cu bani, cărora fie le e dator, fie speră să le bage şi mai mulţi bănişori in buzunărele.

Campania e flască. Cel puţin deocamdată. Tupeistul merge pe varianta clasică, multe poze de toate mărimile, ca şi cum n-ar fi stat pe-aici in ultimii patru ani, ca şi cum lumea nu-l prea ştie. Nota bene, primarul in funcţie. Prostuţul mişcă relativ incet, mai degrabă impins de la spate. Mă exasperează toată lumea cu lentoarea şi precauţiile. Aici nu e ca la Bucureşti, oamenii sînt mai cuviincioşi, nu e bine să facem nici aia, nici ailaltă. Ori noi numai de campanie placidă n-avem chef. Noi, că nici colegul nu e pe stilul ăsta mămos si inmănuşat.

În rest viaţa e mişto. Respir aer curat, mănînc la ore aproape fixe, mă bucur de peisajul mic citadin de munte. Candidatul îşi vede de turneul lui local prin cartiere, apariţii TV, întîlniri de diverse grade, noi ne ţinem de tîmpenii. E mult de scris, sînt multe conexiuni de făcut, oameni de coordonat… Plus campania aia nevăzută, despre care pot povesti doar la bere. La O bere. Dacă totul decurge conform planului, pe 15 sau 16 iunie o sa-l sun pe-ăla care in 2003 mi-a spus că-mi dă un sens în viaţă ca să-l anunţ că anul ăsta l-am cam bătut. Revin curînd. Mi-e dor de voi.