REPLICI LA „CAMPANIA PARLAMENTARULUI UNINOMINAL”
Hai ca mai venim de-acasa… Dupa enormitatile de-acum citeva saptamini, Gandul (imi suna a „Ghandi”) spune mai documentat despre costuri de campanie electorala ceva mai aproape de adevar. Asta pentru ca, spre deosebire de stirile TV amintite mai sus, ziarul isi lucreaza articolul cu ajutorul citorva dintre cei implicati pe bune in consultanta de marketing politic si electoral.
Citeva completari sau sublinieri, ca-mi place subiectul:
- la nivel de colegiu, investitiile clasice in mass-media vor fi vax albina, bani aruncati pe geam; adica spoturile TV, machetele publicitare de presa, spoturile audio, dupa ce ca vor costa un purcoi de bani (productie si difuzare), vor avea o relevanta minima pentru alegatori. Panourile stradale si mesh-urile vor hrani dorinta nemarturisita a onor candidatilor de a-si vedea pozele in marimi supranaturale si…cam atit. Localele au demonstrat (din nou) ca romanii nu voteaza nici poze, nici filmulete. Demersul publicitar si mai ales acela stradal va conta cel mult in cazul candidatilor parasutati in colegii unde nu-i stie nimeni, dar nu de data asta, ci pentru eventualele candidaturi din 2012, 2016, 2020 etc.
- Dan Andronic se bazeaza pe door-to-door. Sint convins ca Dan Andronic stie mai bine decit mine ce inseamna asta si ca, indiferent cine le-ar veni la usa, majoritatea alegatorilor care deschid se vor comporta identic: da, multumim de vizita, pix? ala de ieri ne-a dat hanorac, speram sa veniti si dupa ce cistigati alegerile, sigur ca va votam si noi, va dorim succes, sinteti cel mai bun! Daca n-ai facut nimic pentru comunitatea ta de referinta macar in ultimul an, poti sa le dai si bani, ca tot degeaba te zbati. Ma rog, depinde citi bani… Am vazut ce inseamna”door-to-door” la nivel foarte local si imi permit sa va fac o sugestie: nu puneti botu’ la ospitalitatea romaneasca formala! Reactia ar fi aceeasi daca la usa s-ar infiinta Ogica, Marian Nistor sau Dan Helciug.
- Saftoiu e foarte savant, neicusorule! Da’ cam tacky daca o dam iar cu „iata, trebuie sa vii cu un mesaj coerent” si alte flatulatii care probabil sustin estimarile pentru 100,000 bucata. „In urban preţurile de închiriere a spaţiilor publicitare sunt deja prohibitive, în rural vor fi cheltuieli foarte mari cu deplasările”. Saftoiu motiveaza costuri mari prin furnizori, dar macar e constient: multi dintre candidati isi vor lua lovelele de campanie tot de la Centru. As mai adauga eu: in primul rind candidatii care au un capital de imagine incontestabil si in care onor partidele au motive daca nu masurate, macar aproximate sa bage niste bani si eforturi de alte feluri. Dragut Claudiu la final: lucram pentru orice partid „democratic”. Mai e vreun partid care se declara „comunist”, „socialist” sau „nationalist” in Romania?
- Din pacate, restul opinentilor din articol bat cimpii cu gratie. De inteles, sint mai noi si mai pirpirii pe piata, folosesc PR-ul gratuit ca sa para mai degraba inteligenti decit foarte aplicati.
- Si totusi: nu are nimeni suficient tupeu sa spuna cit au costat, de fapt, ultimele campanii de sector? Frig rau cifrele reale, nu-i asa? Mai ales cind nimeni nare nici cum si nici de ce sa le justifice :)
Curat murdar, Coane Fanica! Pot sa-ti spun din surse sigure ca astia micii au fost trimisi la cules de bani de pe unde pot. Dar nu numai pentru propria campanie, nuuu, trebuie sa verse si la Centru pt consultanta pe care o angajeaza partidul la nivel national. Sanchi, nea Mircea! De fapt banii sunt folositi pentru a-i plati pe candidatii cu sanse mari de a castiga colegiul din prima. Ca restu e loto prono in toata regula. Cred ca doar madam Liliana G. se descurca in hatisurile uninominalului la redistribuirea locurilor. Dar, in principiu, iti vine sa crezi sau nu, e cam care pe care in fiecare partid. Adica fiecare trage la greu pt el. Bine, nu vorbim aici deTariceanu, Geoana sau alti bashtani din astia.
Pioane, stiu foarte bine cum trateaza partidu’ maimutoii din teritoriu si cum incearca sa-si traga lovele de la ei propunindu-le marea cu sarea, trimitindu-le cite un coclit-doi care n-au habar de nimic si vin cu cite-un manual puturos gen „Ghidul candidatului”, din care emana consultanta cu stropi, pentru care ar vrea sa factureze macar de vreo doua baute colegiale. Ba chiar stiu un caz anume, in care candidatul i-a sunat pe bajeti la Centru si le-a zis ca, decit sa-i ceara bani pentru „serviciile” muflonilor, mai bine invita tot Biroul Permanent la doua-trei paranghelii cu dansatoare exotice de import. Ca sa nu mai vorbim de promisiuni gen „sigur, coane, vin la lansare, te ajut, ma plimb cu tine prin urbe” care dispar in ceata cu o ora-doua inainte de ora stabilita si mult dupa ce amaritul a apucat sa bata toba prin toate mijloacele ca vine Miezu’ sa-i face ditamai endorsement-ul.
Ie mai nasol acu’ la parlamentare. Stiu sigur.