Posturi cu tagurile: "marketing politic"

Am zis ca incerc, dar cred ca-mi va fi imposibil. In primul rind pentru ca nu am timp, in al doilea rind pentru ca bloggingul sub nume real te cam obliga si chiar incomodeaza uneori. Asa ca mai bine nu. Oricum as facee-o, n-as putea sa va aduc informatii interesante fara sa compromit anonimatul asupra orasului in care ma aflu, asupra formatiunilor politice implicate, asupra candidatului etc. Risc sa scriu platitudini, sa va plictisesc. Eu sigur ma aflu la polul opus, adica foarte departe de plictis. E multa treaba, situatia este foarte interesanta si provocatoare. Ieri am facut o chestie pentr care, in locul inamicului meu, mi-as fi dat doua suturi in dos si mi-as fi monitorizat iesirea din oras sub escorta. Dar asta s-a cam speriat, ceea ce m-a distrat la greu. E mic, emotiv, influentabil, fricos. Imi place de contracandidatul candidatului meu :) Aveti grije de voi :D. Revin cind pot.

Voi incerca. Nu stiu daca-mi iese. Sint sigur ca nu vreau sa-l fac cu scop de instrument, ci mai degraba ca pe un check-list bun pentru aceia care vor sa faca si ei asa ceva, pentru curiosi, pentru cei de la care as putea afla lucruri noi… N-am cum sa ma refer la amanunte concrete, la partid, la candidat, la oras/judet/sector. As incerca sa-l construiesc numai din punctul de vedere al consultantului, primul om de linga candidat pe toata perioada campaniei.

Nu-i Mamaia cum e Vama, nici Basescu ca Obama. Bai, cit mai avem de invatat! Pai in locu’ lui Duban sau al Danei Mladin eram blocat de material pina acum. Sint foarte curios sa vad cum vor arata campaniile romanesti din 2008 si 2009, sa vad daca „baietii” s-au mai uitat si peste gard intre timp sau daca vom consuma aceleasi idei obosite. Vreau si eu un motiv de mindrie si macar o insemnare pozitiva la adresa tehnicilor campaniilor electorale ce stau sa ni se scurga in cap.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=oXmYVRIpu2w&eurl=]

Coloana sonora. A se asculta in timpul citirii.
…si iar nu merge trilulilu…

La o prima vedere, sloganul lui Gusa mi-a zgiriat putin principiile. „Ne-am saturat cit ne-au furat.” Nu va suna chiar oblu, nu? Nu folositi o astfel de exprimare chiar in fiecare zi, nu? M-am gindit imediat la alte expresii de acelasi tip, care ar putea parea familiare urechii sau ochiului obisnuit cu limba romana uzuala. „M-am saturat cit am frecat la podele”, „te-oi fi saturat cit ai muncit”, „s-a saturat cit bot si-a luat”, ar zice mamuliciul.

Fara indoiala, Cozmin si ursul carpatin au gasit de cuviinta sa coboare putin din pin, sa se apropie de poporul care, probabil, i-a demonstrat in ceva studii ca il percepe cam elitist si cu nasul in vint, cam prea intelectual si, in concluzie pentru mase, cam departe de profilul menajerei care ar trebui sa fie Primarul. Exprimarea este eliptica, lipseste un „de” omis cu buna stiinta. Dar cu un muguras nu faci ditamai pinul, nu-i asa? Partidul minuscul al fostului motociclist „Intact” cauta popularitate. Asta nu de ieri, de azi, ci de mai bine de un an, insa cu sanse minime de izbinda electorala. Localele din iunie pot fi, insa, o prima competitie cit de cit importanta pentru ei.

De citeva zile, ma chinuie un gind. Vanghelie poate fi creditat cu sanse la Primaria Capitalei doar de niste nebuni, de niste calatori din trecut sau, poate, de niste turisti straini carora Marean sa le prezinte citeva numere de circ. O jonglerie, un monociclu, o scamatorie cu carti… De joc, bre… Nu cred ca un om intreg la minte, care a trait in Romania in ultimii zece ani, poate gira potentialul de succes al unui astfel de personaj, fie succesul asta chiar de marimea unui scaun de primar. Deocamdata nu mi s-a parut ca libretul acestui tip de opereta ar fi unul prea complicat pentru aceia care l-au interpretat pina acum.

Va spuneam acum citeva zile ca imi scrisese ontanul si, cu acea ocazie, analizam putin dilema in care probabil ca se aflasera „fetele” inainte de trimite cartonasul ivoriu cu banda tricolora. Ei bine, alaltaieri scot din cutiuta postala un plic alb, netrecut prin circuitul stampilistic si filatelic SOVin, un plic pe care nu scrie nimic, un plic nelipit, inchis un pic provocator in marginea de la „anchior”. Anonim, cum ar veni. Il apuc precaut, cu doua degete si fac repede o socoteala. In general, asemenea corespondenta poate contine fie vreo invitatie la nu stiu ce casa de rugaciuni (am mai primit, sint pus in garda), fie vreo „somatie” in care mi se cere sa nu mai fumez in buda (da, asta e alta poveste), fie vreo oferta de imprumut de la cine stie ce camatar zonal devenit SRL. Antrax stiam precis ca nu e, nu m-am inteles niciodata prea bine cu speed-erii, am digerat destul de greu putin Manowar, dar atit.

Ca si in cazul ontanului, plicul contine doua elemente. Va spuneam ca urarile sale ne-au parvenit pe 6-7 ianuarie, impreuna cu graficul privind plata impozitelor la bugetul local. De data asta, in plic am descoperit

Allen Nedelcu scrie despre afisul PD cu „dirigintele” si surprinde corect citeva aspecte foarte interesante, numai ca eu cred ca e loc de o replica. Allen, afisul este, cu siguranta, ingenios. Omul este, dar nu este. Cu toate astea, afisul recunoaste si ca in „clasa” nu prea stim cite parale fac cei expusi la gazeta, motiv pentru care trebuie sa primeasca vesnicul endorsement pe care Basescu si PD il joaca de ani de zile. PD n-are oameni, n-a reusit sa scoata in fata nici macar vreo cinci indivizi care in timp sa nu mai aiba nevoie de „recomandarea” lui. Pentru electorat, tabloul ala pare ceva cunoscut, dar sigur nu e de la el din scoala. Trei figuri recognoscibile, Frunzaverde, Roberta si Bodu, dintre care al treilea mai la vale, printre necunoscuti, ca e chel si antipatic. Cit despre primii doi…ei sa fie sanatosi.

In alta ordine de idei,

Cred ca este una dintre cele mai ieftine campanii in care s-au bagat partidele romanesti pina acum. Citeva panouri cu indivizi pe care nu-i stie nimeni, bannere strimbe si mici pe la raspintii, afise putine pe spatiile „legale”… Toate astea nu par nici macar un exercitiu pentru macelul in serial care va incepe anul viitor. Campania asta e o mima de la un capat la celalalt, indiferent de jucatori. Citiva au pornit-o prin tara, cu pofta de dusuri de populatie pregatite in dorul lelii de „structurile din teritoriu”, cu parangheliile si chiolhanele clasice.

Gata? V-ati linistit? Sau si in momentul asta va obsedeaza propozitia simpla „Ion Iliescu are blog”? Daca Ion Creanga are, nimic extraordinar in propozitia simpla. Halucinante de-a dreptul ar fi fost eventuale propozitii deduse din prima, cum ar fi: „I.I. utilizeaza un computer”, „I.I. tasteaza”, „I.I se stie cu Word-ul”, „I.I. citeste feed-uri” si asa mai departe. Dar cum toate astea au primit raspuns de indata ce am aflat ca „I.I. scrie cu pixul” si ca „I.I. da la cules”, deja zona asta chiar nu ne mai intereseaza. Dar ne intereseaza altele.

De ce i-au facut strategii PSD blog lui Iliescu? Ca sa-l intinereasca. Pentru a-i trimite proiectia intr-un mediu avantajat de atribute simple: tinar, liber, interactiv. Ca dintr-o capsula a timpului pe care in momentul asta o vad ca pe o dubita bleu, cu tabla strimbata si chituita grosolan, Matusalem Gaga Intiiul se infatiseaza trecatorilor ca o holograma. Parca e, parca nu e… Dar vorbeste. Se aude ceva. Deci, totusi, ceva tot e. La fel ca in toti anii in care si-a construit duplicatul de imagine al conducatorului suprem. Iliescu vine, plutind, in rindurile unui electorat portocaliu intr-o proportie covirsitoare, fix in organul care a pulsat pentru Basescu in ultimii trei ani.

Pentru a le comunica? In nici un caz, pentru ca Ion Iliescu n-are cu ce. El doar vorbeste, scandeaza, se revolta verbal, seaca de orice sens pina si cele mai simple si inofensive cuvinte si le transforma in talasul arhicunoscut. Asa cum dialogul ii este si i-a fost mereu cu totul strain, Iliescu doar emite pe blog pentru ca, probabil, n-a permis nimanui sa imbrace camasa portocalie a unui cirano socialist. In felul asta, eu unul cred ca initiativa din wordpress nu reuseste decit trei lucruri. Cam nasoale.