Posturi cu tagurile: "magazine"

• În Iris Shoping Center din Titan există un magazin cu pantofi de stradă destul de mulţi, destul de ieftini, destul de ok. Îi zice „Reno”.
• Tot în Iris Shoping Center există un băruleţ. Pe tejghea stă liniştit un display pe care scrie că acolo-şa fumatul este interzis. Fetele care servesc sînt de cu totul altă părere, nu au scrumiere, dar îţi oferă farfurioare inscripţionate cu „Lavazza” pe post de. Probabil că tu, client, eşti singurul vinovat în caz de control inopinat.
• Am făcut tendinită ahiliană din cauza boilor conducători de cărucioare. Da, era să iasă cu scandal. Din nou.
• Newton Bar, din Jean Louis Calderon 56, e un loc foarte potrivit dacă nu eşti amator de hărmălaie sîmbătă seara. Şi dacă eşti amator de cocteiluri bune, o picoliţă care-şi ştie treaba din toate punctele de vedere, barman cu carte, fum la limita bunului simţ.

• Mă lipesc rar de un magazin de ţoale, dar Debenhams începe să-mi placă mult, în ciuda retardului de care suferă o mare parte din personal. Şi daţi muzica aia mai încet la difuzorul de la cabinele de probă, că e spaţiul mic şi se aude mult mai tare decît în restul magazinului!
• Ieri m-am întîlnit cu Mihai Giulvezan şi, ca de obicei cînd se întîmplă, mi-a plăcut chestia asta;
• Dacă ajungeţi pe la jidănescu’ „Legenda”, cu adresa pe Mihai Eminescu 156, aproape colţ cu Vasile Lascăr, e posibil să vreţi să încercaţi „blinces cu vanilie”;
• Mai spre seară voi reveni cu propunerile gastronomice de zi cu zi, într-o formulă ceva mai practică. Zic eu.

Prima este naturală, ticluită de un banal colţ de balcon. Pe a doua am aju(s)tat-o eu puţin. Ieri după-amiază, pe Banu Andronache.

Spre ruşinea mea, este singurul magazin cu ingrediente şi mirodenii chinezeşti din oraş despre care aflu, descoperit acum cîteva zile prin interbediul lui Şerban. Pe Şoseaua Colentina (unde în altă parte dacă vorbim despre chinezi? :)), pe sensul spre Voluntari, la intersecţia cu Strada Sportului, cîteva sute de metri mai sus de intersecţia „de la avion”. (clic foto pentru detalii, am reparat linkul)

Foarte tare orasul asta in care, noaptea, cea mai frumoasa si mai luminata si mai atragatoare cladire din centru este… Biblioteca! Da, onorata audienta, noaptea! Ca peste zi n-am apucat sa vad mare lucru din oras, iar noaptea – doar ce e luminat mai fain, nu? Ce-am mai retinut eu din aceasta iexcursie:

• ca Marius Sescu e un baiat foarte de treaba
• ca eMAG.Iasi e pe miini bune
• ca la Bolta Rece au o zeama de gaina cu taitei de casa de maninci si plingi de bucurie + citeva ospatarite de peste 40-45 de ani fac cit o cohorta de fustite-abajur de tipul clasic
• la Casa Lavric gatesc minunat, fac o ciorba radauteana fabuloasa, dar totul dureaza mult prea mult si nu pentru ca asa vrei tu
• categoria „client iesean” are mult bun simt si educatie (a nu se citi aici vreo formulare comparativa prin omisiune)
• pub-urile si restaurantele inchid destul de devreme
• cind mergeti la pizzeria „Mamma Mia” (e in centru, intr-un subsol) sa o cautati pe Irina, o fatuca micuta de statura, cu parul prins in coada si privire blajina; este mama lui „cum te pot face fericit intr-o banala pizzerie?”
• in London Pub, din Hotel Astoria, am gasit primul Long Island Iced Tea aproape adevarat dupa multa vreme
• ca in echipa eMAG.Iasi exista un muzician, il cheama Paul Arva, compune, orchestreaza si cinta cu vocea si chitara

Sint la Iasi. Miine dimineata deschidem oficial eMAG.Iasi, showroom fain, in care la ora asta scriu scurt, ca sa stiti de mine.

Pe cind tribulam prin porturi americane, am observat o chestie pe care cred ca multi dintre soferii romani sau straini in trecere, mai ales aceia de drumuri lungi, ar aprecia-o sincer: analgezicele uzuale se vind si in magazinele tip „drugstore”, nu doar in farmacii. Daca ai plecat la drum fara pilule dupa tine si daca te pocneste o migrena ori o masea, ai pus-o. Cit de greu de controlat ar fi comertul cu analgezice in benzinarii? In definitiv, daca vreau zece cutii cu Nurofen, orice farmacie mi le-ar vinde. Pina la aparitia farmaciilor pe sosele, statiile de benzina ramin cele mai importante puncte comerciale de pe drumurile patriei. Ai nevoie de un analgezic asa cum ai nevoie de prezervative, servetele sau hirtie igienica. Care e problema, de fapt? Este pur si simplu o chestie utila. E un subiect despre care nu am prea auzit sa se discute, dar la care nu inseamna ca nu s-au mai gindit si altii, nespa?

Sau „cum mi s-a demonstrat din nou ca brandul este creat si intretinut de oameni si nu de campanii”. Sau „cum am devenit bataia de joc a unor cretini cu pretentii”. Sau „cu Intersport, de la extaz la disperare”. Au trecut mai bine de 24 de ore de la ceea ce ar fi putut reprezenta o frumoasa poveste de brand care s-a sfirsit prost, asa ca intre timp am urzit mii de fraze, am cizelat injuraturi si am ascutit sofisme, mi-am rezolvat problema si m-am calmat. Asa ca acum pot scrie cit de cit detasat.

Prolog.

Nu mai intru de multa vreme in magazinele Intersport din Romania. Personalul plictisit si masurile croite dupa tipare chinezesti ma fac sa ma simt gras si inutil intr-o lume care tocmai pe mine, un supraponderal, ar trebui sa ma atraga prin cit mai multe metode. Trecem peste. Doamna are o dorinta veche si neindeplinita: patine cu rotile. Nu, nu roller blades! Roller skates! Old school! Classics! Doua roti in fata, doua in spate, frina in bot, gheata sau pantof din pilele. Nu le comandam online pentru ca habar n-avem daca sint comode si  daca nu se rup dupa doua ture. In Romania nici pomeneala de-asa ceva, deci cautam in Grecia.

Magazinele tip „orice produs, X RON” nu sint nici vreo noutate, nici vreo ciudatenie. Cel din imagine, insa, ma cam pune pe ginduri.

Este primul magazin de produse alimentare (si nu numai) organice in care intru in Bucuresti. Chiar la parterul imobilului pe care vi l-am aratat mai devreme. Mi-a placut de la intrare aerul de bacanie aranjata cu grija, de magazinas englezesc de familie. De fapt, inca de afara, culoarea cu care proprietarii si-au delimitat „spatiul vital”, logo-ul din vitrina si cele citeva borcane, pungi si nuci pecan aruncate ici si colo sint o promisiune tentanta facuta unui trecator atent.

La intrare, in stinga, display-ul amenajat pentru degustari functioneaza ca un „best of” in care mai toate raioanele sint reprezentate intr-o combinatie cromatica mai mult decit apetisanta. Printre produse, citeva unelte de bucatarie, citeva reviste si o vaza cu flori completeaza mesajul prietenos de intimpinare.

Am descoperit o multime de sosuri, ierburi si alte ingrediente organice in „camara” de la Pukka. E clar ca, in ciuda nisei de consumatori destul de minuscule careia i se adreseaza, incearca sa aduca o gama cit mai diversa de produse. Cerealele, ierburile, conservele, lactatele, ceaiurile, dulciurile, ciocolata si produsele de ingrijire personala au avut intiietate, insa am aflat ca vor fi insotite in curind de vinuri si alte minunatii sanatoase. Ba chiar am descoperit si niste strut in vid, in vitrina frigorifica. Am pus ciocolata separat de dulciuri pentru ca zona dedicata ei troneaza in mijlocul magazinului, intr-un amestec nebun (dar studiat) de culori si consistente.