INTERSPORT, NISTE NESIMTITI DE TALIE EUROPEANA

vineri, 12 septembrie, 2008 la 10:09 pm

Sau „cum mi s-a demonstrat din nou ca brandul este creat si intretinut de oameni si nu de campanii”. Sau „cum am devenit bataia de joc a unor cretini cu pretentii”. Sau „cu Intersport, de la extaz la disperare”. Au trecut mai bine de 24 de ore de la ceea ce ar fi putut reprezenta o frumoasa poveste de brand care s-a sfirsit prost, asa ca intre timp am urzit mii de fraze, am cizelat injuraturi si am ascutit sofisme, mi-am rezolvat problema si m-am calmat. Asa ca acum pot scrie cit de cit detasat.

Prolog.

Nu mai intru de multa vreme in magazinele Intersport din Romania. Personalul plictisit si masurile croite dupa tipare chinezesti ma fac sa ma simt gras si inutil intr-o lume care tocmai pe mine, un supraponderal, ar trebui sa ma atraga prin cit mai multe metode. Trecem peste. Doamna are o dorinta veche si neindeplinita: patine cu rotile. Nu, nu roller blades! Roller skates! Old school! Classics! Doua roti in fata, doua in spate, frina in bot, gheata sau pantof din pilele. Nu le comandam online pentru ca habar n-avem daca sint comode si  daca nu se rup dupa doua ture. In Romania nici pomeneala de-asa ceva, deci cautam in Grecia.

One thumb up.

Anul trecut, la Intersport in Chalkida (orasul care leaga Evia de continent) am gasit o pereche Nike, piele rosie, o frumusete. Dar cu un numar mai mic decit ce trebuie. Ne-am resemnat, dar n-am plecat cu mina goala pentru ca ne-am echipat complet pentru snorkling din acel magazin. Asa ca anul asta, cucerit de idee, am hotarit sa ne uitam dupa doua perechi. In Chalkida nu mai era nici macar amintirea celor de anul trecut. Dar o fata de treaba si vorbitoare de limba engleza (raritate ca sa zic asa…) ne-a scris o lista cu adresele celor patru magazine Intersport din Salonic. Ba ne-a recomandat si alte doua magazine de profil din Chalkida, sfatuindu-ne sa incercam si acolo. Ce oameni, dom’le… Ce-nseamna grija pentru musteriu…

Two thumbs up.

In cele doua „alte” magazine nu am gasit nimic, asa ca am ramas la celelalte variante Intersport din Salonic. Cazat rapid, fugit in oras catre prima adresa, Tsimsky 137. Bine ca stam la un hotel din centru. N-am luat masina, am facut o cursa nebuna pe jos, minati de la spate de fatidica ora 13:30, cind majoritatea magazinelor si pravaliilor se inchid. N-aveau nici acolo. Dar am dat peste un fel de zeu al retailului de articole sportive din Grecia. Un baiat cum rar intilnesti. O combinatie de muschetar Red Bull (cine stie – bine, cine nu – sa se documenteze), vinzator de masini scumpe la a cincea generatie in familie si butler englez innobilat prin inductie. Stia omu’ tot ce misca in domeniul articolelor sportive, avea o atitudine mai mult decit cuceritoare si vorbea englezeste. Deja prea mult, nu?

Intelege ce cautam. Stie ca nu are asa ceva in magazin. Se uita pe lista si ne garanteaza ca in doua dintre cele trei ramase nu vom gasi. Dar. La Intersport IKEA, cel de pe drumul catre aeroport, se aduna TOATA marfa nevinduta in toate punctele de lucru din Grecia. E prea departe sa mergem la ghici, asa ca suna el sa intrebe. Ati inteles? SUNA EL! Ok. Intreaba de trei ori daca au exact ce cautam. Le spune clar: nu inline, nu blades, ci de-alea clasice! In greceste, adica in limba lor materna. Minune! Au! Mai mult, au si marimile pe care le cautam. Sigur? Va duceti acolo si le-au pus deja la casa. Dupa care ne si explica toate variantele prin care putem ajunge acolo.

Intersport sucks! Big time!

Am luat un taxi. Eram prea fericiti ca sa ne mai intoarcem dupa masina. In taxi il pudrez pe tinarul consultant cu ginduri admirative, ii torn Doamnei teorii intregi despre importanta celui mai neinsemnat reprezentant al brandului in interactiunea cu publicul, despre cum un om ca acela pe care l-am intilnit in magazin face cit un buget intreg de campanie publicitara. Ea zimbeste, e de acord si e fericita ca in citeva minute o sa tina in mina o pereche de ghete dragute, din piele, cu patru roti pe talpa, doua in fata si doua in spate, cu frina in bot, asa cum si le doreste de mult timp.

Taxiul face vreo sapte euro, observam cum si in Grecia se practica „maxi-taxi”, cu clienti diferiti, luati in aceeasi cursa. Ne amuzam, in Bucuresti le-am rupe capu’, dar o sa avem patine cu rotile. Intersport-ul de linga IKEA e foarte mare. Noi trebuie doar s-o intrebam pe fata de la casa daca o cheama Stella si ea va sti despre ce e vorba. Stella e la casa, ocupata cu niste clienti. Ne zimbeste complice si probabil se amuza in sinea ei de nerabdarea pe care o purtam autist pe fete. Avem, insa, bunavointa. O asteptam cuminti sa termine treaba cu clientii. Dupa care inchide casa si ne face semn sa o urmam.

In sectiunea cu board-uri si patine nu par sa fie si cele despre care stiam deja si marimile, si culorile. Probabil in depozitul din spatele raionului, unde Stella intra cu unduiri de zina buna. Nu sint nici acolo. Eh, n-or fi apucat sa le scoata din depozitul mare. Stella vorbeste cu un coleg. Apar presimtirile sumbre. Colegul imi displace profund. Are o postura indolenta, studiat-obosita. Imi pare rau, a fost o singura pereche si s-a vindut ieri. A, nu, puisor… N-ai inteles tu bine. Tu zici de de-astea ordinare, eu iti zic de cele doua perechi despre care ai vorbit la telefon cu Zeus din Tsimsky 137. Pai n-am vorbit eu, a vorbit Stella, m-a intrebat pe mine cit vorbea la telefon cu Zeus, eu am pus o colega sa se uite in depozit si mi-a zis ca sint. Da’ nu sint.

Inca o disparitie demonstrativa in depozit n-a facut decit sa-mi dea timp sa transform dezamagirea in furie. S-a intors la fel cum plecase: blazat, plictisit, ridicator din umeri. A mai aparut un Gigel de rang superior care ne-a impartasit tristetea cu „it was a misunderstanding” si cu inca doi umeri ridicati. A paguba. Taxiul inapoi ne-a costat alti cins’pe euro, dar zau ca n-au reprezentat nimic pe linga amestecul de tristete, dezamagire si revolta x 2 pe care a trebuit sa-l mestecam pe drumul spre hotel.

Peste 4,900 de magazine, in 32 de tari. Creat de elvetieni. Multumesc mult, Intersport! Stii cum mi-am rezolvat problema si cum am reusit sa uit ca existi? M-am intors la hotel, am deschis internetul, am gasit un forum obscur in care un localnic indica un magazin la fel de obscur, pe o straduta amarita de pe linga Egnatia, una dintre arterele principale ale orasului. M-am dus pe jos, cu gps-ul in mina, vreo doi kilometri juma’ pina acolo. Baietii n-aveau, dar mi-au indicat o alta adresa, foarte aproape de magazinul lor. Si acolo aveau. Exact marimile de care aveam nevoie. Aveau trei perechi in tot magazinul. Obscur si el in comparatie cu tine. Le am. Roces. Albe, dar n-am facut mofturi.