Posturi cu tagurile: "gastronomie"

Prima tava s-a cerut afara din cuptor destul de repede. Rezultatul e multumitor. Aromele s-au amestecat si s-au imbogatit una pe cealalta, oaia s-a patruns dar a ramas putin rosie, pastrindu-si din personalitatea rurala. Muschiul de vitel priveste putin de sus, raminind la o consistenta ceva mai aspra, dar numai de forma, pentru ca s-a patruns si el cit trebuie. Porcul, ca porcul, deh… se topeste de bucurie. Chiar si cascavalul a ramas in limite decente in aria fiecarei fripturi, fara a se intinde mai mult decit era cazul. Citeva mostre, mai jos.

Continuam cu treburi mai simple, acum ca alea complicate sint aproape de savirsire :). Salata asta e pe cit de simpla, pe atit de racoritoare si dornica sa-ti mai cuminteasca din apucaturile carnivore si indigeste din zona Craciunului si a noptii de Anul Nou. O capatina mare de telina proaspata si sanatoasa, patru mere potrivite, sucul de la o jumatate de lamiie, un pumn de stafide si unul de miez de nuca, un castronel d emaioneza cit mai usoara.

Am curatat telina si merele. Telina am taiat-o in felii potrivite, impreuna cu trei dintre cele patru mere. Da, am folosit robotul ca sa le maruntesc, pe razatoarea medie. Cit am spalat piesele robotului (e foarte relaxant sa speli vasele pe masura ce gatesti, ca sa ai mereu loc in chiuveta si pe linga tine), merele si telina au inceput sa lase zeama. Am luat cantitati potrivite din amestec si le-am stors bine in pumn.

Mornin’! Pai da, ca daca te culci la cinci jumate dimineata, e cam greu sa te trezesti inainte de prinz. Piftia de ieri mi-a creat o pofta acuta de filme, iar oferta vad ca e foarte bogata zilele-astea, mai ales pe Pro Cinema, HBO, AXN… Piftia a iesit perfect, s-a inchegat in mai putin de o ora dupa ce am pus-o in castroane, ma chinui sa urc un filmulet pe post de document istoric. Asadar, a doua zi de „live cooking blog”. In penultimul post de azi-noapte v-am povestit despre etapa de pregatire a ingredientelor principale pentru muschiul impletit. Fileul de porc si muschiul de vitel au stat toata noaptea in marinata despre care scriam mai jos. Impletirea este relativ simpla, dar cere putina indeminare. Dupa cum urmeaza:

Pe o tava incapatoare (sau pe un fund ceva mai lat) am asezat pe rind

Ziceam mai devreme ca urmatorul pe lista ar fi muschiul asta impletit, de sorginte musceleana foarte ciobaneasca. Adica muschi de porc, muschi de vitel, pastrama de oaie, cascaval afumat si ceapa verde plus alte citeva ingrediente. Intre timp am renuntat la pulpa de porc pentru ca nu i-am mai gasit rostul. Mai jos, ingredientele principale si alte citeva, care le vor insoti pe primele.

Am lasat cutitul „la cadru” pentru ca a fost extrem de inteligent, a functionat ca un bisturiu, dar asta si pentru ca este unul dintre cele pe care nu le-am folosit deloc de la ultima tocila.

Ei bine, s-a lasat cam greu convinsa. A fiert vreo opt ore, dar s-a lasat imblinzita pina la urma. Mai jos, foto cam lame de la festivitatea turnarii in boluri. Ceva mai tirziu, probabil dupa prinz, va prezint si rezultatul final.

Din ce? Pulpa de porc – fibra cit mai lunga cu putinta. File de porc – intreg, cit mai lung. Muschi de vitel – cit mai tinar, ca lung e oricum. Pastrama de oaie – fara os, cu doar ceva urme de grasime, bucata mai lunga. Cascaval afumat. Ceapa verde. Mirodenii, cipuerci, mai vorbim dupa ce se dezgheata carnea si avem obiectul muncii. Revin mai tirziu, cu asezarea in pagina a piftiilor. Spor la treburi!

Fierbe. Ramine sa va arat citeva fotografii atunci cind o voi turna in boluri si, desigur, rezultatul final. Dar cel din urma pas vine abia miine, cind o sa stiu daca totul a fost OK. E posibil sa revin mai tirziu si cu preparativele pentru muschiul ciobanesc impletit, dar asta numai in functie de cit de repede se vor dezgheta pachetele pe care le-am scos din congelator. Oricum trebuie sa le astept, pentru ca vreau sa le las pe fiecare in marinata ei. Mai sus – citeva vorbe despre ceea ce compune alcatuirea asta oarecum savanta de carnuri si alte treburi faine.

Bun. Acum, ca am pornit cu adevarat toata treaba si oalele fierb singure, avem timp de alte citeva amanunte la care se cuvine a gasi citeva raspunsuri.

Uite ca am uitat un amanunt esential pentru incepatori si foarte amatori, considerindu-l de la sine inteles. Cantitatea de apa din oala ar trebui nu doar sa acopere bucatile de carne. In functie de capacitatea vasului, ar fi bine ca apa sa depaseasca restul continutului cu macar un lat de palma. Daca oala e prea mica, singura solutie este sa tineti focul cit mai mic, pe toata durata fierberii. Sigur, e o sugestie care sta in picioare si in cazul vaselor mari si a confratilor care nu au motive sa se grabeasca.

Revin cu o treaba pe care am mai spus-o in articolele din aceasta categorie: nimic nu are valoare de regula, principiu de neclintit, sfat profesionist. Fiecare gateste cum vrea, asa cum fiecare traieste cum vrea. Sky is the limit :). Luati toate astea cu titlu de propunere, sugestie, exemplu personal. Am stabilit ca asta nu este o sectiune de „retete”, ci una compusa din experiente personale. Asa cum ea nu se adreseaza bucatarilor profesionisti sau altor petrisori pe care ii salutam cu veneratie si le dorim drum bun!