Posturi cu tagurile: "despre altii"

De fiecare data cind vad spotul ala cu Rebengiuc, imi doresc sa se termine altfel. Adica mi-as dori sa fie pentru altceva, pentru altcineva. Rebengiuc a facut destul de putine spoturi video. Sau n-a facut deloc pina acum? A dat cu vocea, dar nu a fost unul dintre acei actori care considera publicitatea un compromis inacceptabil. N-a facut nici televiziune, dar nici printre acele personaje care blameaza serialele nu l-am regasit. Cind accepta un spot, Rebengiuc aduce valoare pentru ca e bun si nu si-a ars imaginea.

Am primit primul spot Transavia ca pe o ciudatenie. In ciuda unei strategii deloc rele (atit de proaspat incit pare…zburdalnic), executia a fost un mic horror si asta nu e o noutate. Daca la TV aveam un pui vinat si urit care se facea praf pe asfalt, la radio treaba era si mai lame. Mult mai rau am percutat, insa, in galantare, unde pachetele Transavia erau cele mai suspecte, cele mai urite, cele mai respingatoare dintre toate produsele de gen alaturi de care erau asezate.

Spotul cu Rebengiuc mi se pare departe de

Eveniment de clasa in seara asta la MNAC. Sanoma Hearst au lansat cu mult stil Esquire si Harper’s Bazaar, doua noi licente romanesti pe piata de glossy, up-market. Un set-up interesant, mai ales pentru ca organizatorii au incercat playground-uri oarecum separate pentru cele doua produse cu public diferit doar ca sex. O sala „fashion”, cu lumini bine ascunse, canapele si culori sfioase pentru Harper’s. O alta – mai sobra, mai putin sofisticata, pentru Esquire. Oameni frumosi, concurenta in doze tolerabile, dialoguri inflacarate intre doamne, discutii sobre de cealalta parte.

Lucian Ionita (publisher) era mindru si relaxat. Plutea aparent distrat, de mina cu

Da, da, da…realitatea mai naste zece pentru (cica) Romania, tatuliciul o mai pune de o „cintarea romaniei” faza pe tara, ca oricum e in elementul sau. Primele patru categorii, insa, merita toata atentia: politicieni, ministri, parlamentari, tineri politicieni. Un mare LOL, frati romani si surioare romancute. E ca si cum, ca tot e toamna, ai face la Statiunea Pomicola „Frunza-n Dunga” un Miss Livada, unde primele patru categorii de inscrisi ar fi tuleul gras, tuleul timpuriu, vinete romanesti si centenar. Nu va puneti cu mine la prune, ca sint de la Pitesti….

„Posibilele confuzii intre aceste categorii vor fi evitate prin

Ugiurlu murgiulu siktir, ca mustata sedativa ienicereasca a lu’ cosmarka i-a pacalit pe spahiii din kanaldi gimbom gelior si urmeaza sa se dea iar prin tubu’ catodic. In interviul de astazi acordat lui Petrisor Obae, unul dintre teleastii cei mai plicticosi nascuti vreodata pe ecranele din Romania spune aproape nimic, facind mai degraba un deserviciu potentialei campanii de promovare care ar trebui sa-i preceada relansarea. Petrisor se chinuie, se cazneste, se opinteste sa treaca peste lipsa de continut a raspunsurilor de sub mustata, ii pune aproximativ aceeasi intrebare de vreo cinci ori, asta nimic.

Si, ca orice fata mare care tocmai se fardeaza si isi pune straie decoltate

Cu dedicatie de la mine, via Zoso, pentru toti colegii si prietenii care maninca si gura lor la mcdo.

Later today: Cica undeva, prin Canada, exista un roman stabilit cu acte in regula. Nu e singurul, veti spune. Dar asta are o poveste speciala, cu legatura directa la subiectul de mai sus. Cica vreme de citiva ani, dupa ce fiul sau ajunsese la venerabila virsta de 2-3 ani, de fiecare data cind treceau prin dreptul unui mcdo, batrinul ii futea o palma peste ceafa. Profilactic. Si azi un dupac, miine altul, astfel incit asta micu’ a capatat o aversiune incredibila pentru mcdo. In sensul ca asocierea mirosului si logo-ului cu palma parinteasca dupa ceafa il proiecteaza si acum, brusc, pe celalalt trotuar. Not bad…

Ca televiziunea nu prea mai spune lucruri noi sau la prima mina nu e nici secret, nici noutate. E aproape truism. Ca in televiziune apar foarte rar formate sau retete noi, idem. Aceleasi eterne sapte note invirtite si combinate par sa nu mai fi capabile sa nasca melodii noi, mai ales in cazul unei televiziuni cu mare apetit pentru umplutura.

Duminica dimineata revad o fata cunoscuta la realitatea. Dalia Tabacaru mi-a atras atentia cu mai multe luni in urma, cind la acelasi post realiza cu sirg o chestiuta de tip „cum vorbim, cum scriem”, greseli uzuale (unele chiar trase de par), cratime si, in general, metehne vechi ale utilizatorilor ilagali de limba romana. Am zis atunci – eh, nu e rau, da’ parca realitatea nu se adresa maselor cu probleme gramaticale, ci mai degraba carturarilor.

Asa ca Dalia cea usor peltica si abia sesizabil cepeleaga (un fel de Mini Me al cristoiului)

Orlando este impartial si informativ cu privire la spotul tv pentru eJobs, facut de Leo. Inclin sa fiu de acord cu parerea lui Alex Raducanu nu doar pentru ca ii sint dator inca din scoala generala (:D). E corect, clientii eJobs sint in primul rind angajatorii si multi s-ar putea simti jigniti in cazul asta. Dar acceptind ca spotul vizeaza doar candidatii, ceea ce oricum e riscant pe tv, tot nu sint fericit.

Paralela angajament – mariaj mi se pare grotesca si incorecta. E un fel de a spune printre rigiituri la bere ca o casatorie este

L-am agatat in suvoiul de 18:35 din Piata Victoriei. Tocmai facea dreapta dinspre Buzesti. Mogildeata de la volan imi face semne ca merge inainte si ca e dispus sa ma ia. Ma arunc inspre masina galbena si cind deschid portiera vad unghii mov cu sclipici odihnindu-se pe schimbatorul de vitese. Sar’na, doamna. Buna seara, unde mergem? Colo shea, da’ nu prin Stefan cel Mare, ca stam mult. Puteti prin Paris? Adica p’aci, la stinga? Ihim… Bine.

Dialogul a fost printre seminte crapate in stil „look, mum, no hands!” si scuipate. Unele prin geamul deschis pe jumatate, altele direct PE el, probabil ca resturi fine au aterizat si pe mine. Unghiile mov

Catalin Bugean e un baiat misto. E regizor. Un tip care se implica mult in orice face si un coleg de treaba. Culmea, are si talent. Acum e secundul lui Calinescu la un proiect ce sta sa apara la teve. De unde rezulta ca Bugean e amator de sporturi extreme. Si drept dovada ca nu ma hazardez, luati de cititi.

Tuturor acelora care imi trimit mailuri, ma suna sau imi cer prin viu grai detalii mai mult sau mai putin picante despre Buftea, Media Pro, Adrian Sirbu si alte subiecte legate de aceasta tema: a. De la Adrian Sirbu in primul rind si, in general, de la fostii mei colegi, am avut prea multe de invatat ca sa adopt un comportament de catea doar pentru ca nu mai lucrez in Grup. 2. Nu m-am certat cu nimeni, nu consider pe nici unul dintre fostii mei colegi sau superiori raspunzatori pentru plecarea mea de la MPP. 3. Perioada in care am lucrat la Buftea este, pina acum, una dintre cele mai importante din cariera mea, atit din punctul de vedere al perfectionarii mele, cit si din cel al rezultatelor.

Multumesc.