Posturi cu tagurile: "despre altii"

„N-ar fi frumos daca ar exista cineva care sa stie exact ce iti doresti?” Cam cum ar fi…mama, tata, bunicii, unchii si matusile, sora mai mare si fratele mai mic, Tante Penelopi de la parter, care n-a avut copii si e gata oricind sa-ti faca toate poftele, Nea Tache, cu toneta de inghetata din capatul strazii?

Mai apoi: Alina de la cor, innebunita dupa vocea ta pe care o iubeste in taina impreuna cu tot ce tine de tine, colegul de banca si confidentul tau care uneori stie despre tine mai mult decit parintii tai? Si mai apoi: nevasta, soferul, frizerul, macelarul, florareasa, asistenta personala, avocatul, contabilul, echipa de la serviciu, mecanicul de la service, vinzatorul de ziare, pompagiul de la benzinarie, menajera… La dracu, pina si usierul de la hotel ajunge sa stie, pe felia lui, exact ce-ti doresti!

O banca nu poate invata sa-mi anticipeze intentiile. O banca ma va enerva intotdeauna daca va incerca sa ma convinga ca stie mai bine decit mine ce-mi doresc. Da, poate sti mai bine  ce ar fi mai potrivit pentru mine din punctul de vedere al unor previziuni sau oportunitati de ordin financiar. Dar niciodata ce-mi doresc cu adevarat. La multe dintre dorintele mele va zimbi superior si ma va refuza ori imi va propune alternative.

Prima oara cind am vazut copy-ul m-am gindit la asta: „Hush now baby, baby, don’t you cry / Momma’s gonna make all of your nightmares come true / Momma’s gonna put all of her fears into you / Momma’s gonna keep you right here under her wing / She won’t let you fly, but she might let you sing / Momma will keep Baby cozy and warm / Ooo Babe, of course Momma’s gonna help build the wall…”

M-am simtit luat de sus. Mesajul nu mi-a parvenit ca o invitatie amicala, nu mi-a facut cu ochiul si nici nu mi-a spus „salut! eu sint noul BCR si am venit sa-ti cer prietenia”. Nu. El stie exact ce-mi doresc, e destept, e cititor in stele, e mama omida si de-aia nu avem cum sa fim prieteni. Stie deja totul despre mine, deci ar fi cazul sa ma feresc, le poate spune si altora chestii cu care poate nu ma mindresc.

Din comunicatul oficial am mai aflat ca „Litera S rosie este un simbol traditional al bancilor de economii si al Erste Bank, precum si un element comun al tuturor subsidiarelor Grupului Erste.” Ca este al lui Erste am priceput, dar nu m-am prins la faza cu simbolul bancilor de economii. In ce limba? S as in „savings”? Si cu ce ma incalzeste chestia asta din punctul de vedere al Economiilor mele romanesti?

La fel de „patronising”, sloganul cel nou ma indeparteaza si mai mult de perspectiva unui cont in BCR. „Gindim la fel”? De ce, facem parte cu totii dintr-un partid politic sau din vreo secta? Nici macar in cuplu nu e sanatos sa gindim la fel, chiar daca de multe ori privim in aceeasi directie. Mi se pare o abordare lipsita de fundament pentru virsta comunicarii contemporane din Romania si, mai ales, pentru un peisaj bancar trecut de tineretea diferentierii la nivel declarativ prin asumarea unui rol de tatuc stalinist care, desigur, stia exact ce TREBUIE sa-ti doresti.

blogvertisment____________________________________________________

Incearca sa analizezi cu luciditate fiecare mesaj comercial care-ti este adresat. Fii treaz! Ia-ti o cafetiera noua! Acest link este sponsorizat de Marketonline.ro intr-o campanie experimentala de blogvertising. ____________________________________________________blogvertisment

Am tot incercat in ultima vreme sa-mi dau seama ce sau cine l-a convins pe Marius Tuca sa isi reia in primire scaunul de moderator tendentios de televiziune, in grila aceluiasi canal care l-a consacrat. Scenariile pot fi multe, jocurile tactice din spatele deciziei – pe masura. Subiectul nu mi-a fost inspirat de faptul ca l-am vazut cabriolind prin Primaverii acum citeva zile, ci mai degraba de soaptele de tip „Tuca nu se mai intoarce, si-a facut suma…” pe care le auzeam inca de pe vremea cind unii mai sperau sa-l revada odata cu aparitia Antenei 3. Ia sa vedem:

1. Marius Tuca s-a plictisit. De pozitia de lider in quality Logan ciuciu, de bavardeala majoritatii maimutelor de la antena doi, refulate in fata camerelor de luat vederi de prin toate rigolele orasului mediatic. Vrea inapoi la cadru, la machiaj, la casca in ureche, la bretele, la mistouri oltenesti scurse fix pe figura interlocutorului transpirat… Vrea din nou ratinguri la telefon, la prima ora a zilei, la sfert de ora, la urban si all, la afinitate si demografice. Vrea din nou febra si dracii provocati de un refuz motivat penibil cu doar citeva ore inaintea emisiei. Posibil.

2. Marius Tuca s-a lasat convins. De incercarea de revenire in forta a antenei unu, unde ultimele sezoane de mucozitati debile cu nebuni, scelerati, violatori indragostiti, coarde ajunse la rang de idoli si facaturi penale (in care personajele filmate „cu camera ascunsa” au mare grija sa acopere cu mina eticheta sticlei de bere) n-au mai functionat nici macar pentru o masea cariata de motan balos si bolnav. S-a lasat convins de o relansare de toamna care tot a machiaj pripit aduce deocamdata, insa in care el ar putea acoperi o gaura evidenta de continut. Putin probabil.

3. Marius Tuca s-a impacat. Cu Camelia Voiculescu, despre care se spune ca ar fi fost unul dintre motivele pentru care el ar fi renuntat la show? Sau cu o posibila inginerie interna a „magicianului” Sorin Oancea care, invatind el niste strategii de corporatie de la idolul sau recunoscut („singurul adevarat om de media din Romania”) , reuseste sa vinda continut dinspre o antena catre alta? Ma hazardez…

4. Marius Tuca e sensibil. Poate la niste rugaminti cu lacrimi in ochi, scurse pe ascott, lacrimi de procent deshidratat, smochinit si cu totul neparlamentar, de „opozitie neagra”. Si din nou prada hazardului: „…Marius, vino tu sa le arati ca antenele mele nu sint doar televiziuni de partid, vino tu s-o dai iar prin ricoseu, mestesugit cum numai tu poti… Ca uite, Gabi nu se descurca prea bine nici macar dupa diversiunea aia cu navalitu’ in platou, Gidea e numai cu gindul la cartea de interviuri cu Paler, pe Cristoiu incerc sa-l limitez doar la talk-show-uri de self-promo… Si cu toate astea, nu’sh cum req, tot nu-i crede nimeni ca fiica’mea e patroana lor.” Nici nu vreau sa ma gindesc.

Mie-mi place Marius Tuca. Fin’ca n-are morga „analistului” si nu se ia atit de in serios ca altii, nu face pe inchizitorul si nici nu detine adevarul unic. Nu mi-ar placea sa-l vad ridicind mingi la fileu sau, dimpotriva, sarind la beregata vreunui invitat doar pentru ca asa au stabilit altii regula jocului. M-as bucura sa n-o faca sau macar sa n-o faca ostentativ.

blogvertisment____________________________________________________

Pe vremea „milionarilor de la miezul noptii”, televizoarele cu plasma costau peste 200 de milioane de lei vechi. Intre timp, treburile s-au mai schimbat. Consultati aici oferta unicului magazin online de sapte stele. Acest link este sponsorizat de Marketonline.ro intr-o campanie experimentala de blogvertising. ____________________________________________________blogvertisment

Odata cu mizerabilul pantheon infipt de catre oierul mingicar cu o cruzime inimaginabila intr-una dintre cele mai dichisite si mai pline de farmec zone ale bucurestilor, o adevarata cutie a Pandorei s-a deschis pentru a popula trotuarele din vecinatate cu o multime extrem de pestrita, coborita parca din terfeloagele lui Balzac. Zi de zi, la poarta vircolacului agramat se aduna rezultatele atitor zeci de ani in care haiducii treceau drept vedete ale istoriei fin’ca, nu-i asa, „jefuiau pe bogati ca sa deie saracilor”.

Se aduna aceia care trebuie mereu sa primeasca doar pentru ca altii au mai mult si considera ca a face parada din actele lor „caritabile” este un lucru firesc. Vad in fiecare dimineata schilozi, familii jerpelite, cu o droaie de copii sau cersetori „demni”, care incearca sa dea impresia ca asteapta orice altceva decit limuzina salvatoare. Astia stau un pic mai departe, poate de frica paznicilor deja instalati in curtea monumentului scirbos, poate din dorinta de a nu sta in calea muncitorilor care inca daltuiesc la savirsirea monstruozitatii stilistice.

Probabil ca, in scurta vreme, zona va deveni un adevarat focar, un epicentru al cersetoriei programatice, in care milogii si stilcitii soartei vor face liste de ordine, isi vor smulge unii altora locul la coada sau bancnotele aruncate din goana masinii. O mizerie nu vine niciodata singura, iar o mizerie organica, vie, va avea grija intotdeauna sa se intinda ca o boala de piele, incercind sa acopere cit mai mult din suprafata sanatoasa pe care s-a instalat si din organismul pe care-l maninca de viu.

blogvertisment____________________________________________________

Fotografia de mai sus este facuta cu un telefon mobil. Daca sinteti in cautarea unui aparat foto digital, consultati aici oferta unicului magazin online de sapte stele. Acest link este sponsorizat de Marketonline.ro intr-o campanie experimentala de blogvertising. ____________________________________________________blogvertisment

In drumul meu obisnuit de dimineata, un panou imi spune ca „reclama asta va fi aici si miine. tu?” Nu, dragi asiguratori sinistri, reclama voastra absolut jenanta va fi acolo fix atit cit va va permite „bugetul de outdoor” si „platforma de comunicare sezoniera”, adica in cel mai bun caz citeva luni. Eu voi trece si voi tot trece prin fata acelui panou, voi fi acelasi, iar reclama va fi alta si a altcuiva, cu un mesaj mai mult sau mai putin pervers decit al vostru.

Asa cum, daca ma gindesc sa mor MIINE,

Iar vorbesc despre mamifere pe care in general nu le iau in seama si despre care de obicei refuz sa scriu doar pentru a nu le multiplica irelevanta. Ia, mina sus cine n-a dat niciodata niciodata niciodata un telefon anonim! Ce faceam cu fratello cind eram mai mici si aveam telefon fix (deh, bunicu’ a fost dirigintele postelor din raionul Muscel, asa ca am avut telefon la Pitesti inca de pe vremea numerelor cu doua cifre…)?

Pai una clasica si preferata era aia cu Familia Buca. Alo, familia Buca? Da. Domnu’ Buca este? Da. Si doamna Buca? La telefon. Heheeeee…e tot curu’ acasa!!! Si inchideam. Dupa asta mai era treaba cu Familia Vulpe, Iepure, Ursu etc.. Alo, familia Vulpe? Da. Ati belit pula, aici e vinatoru’!!! Desigur, luam numerele din cartea de telefon, ca aveam si de-asta, editie adaugita in fiecare an. Astea care va sa zica erau de-a dreptul benigne. Mai tirziu, pe drumul pervertirii noastre, inventasem alta. Buna ziua, sint de la punctul termic. V-am sunat sa verificam daca

Mi-am promis mie insumi mi ca n-o sa fac niciodata comentarii la adresa acestui individ, eroul articolului de mai jos si un extrem de vocal Mr. Nobody, a carui simpla vedere sau auzire imi provoaca repugna viscerala.  In consecinta am scos numele lui din articol, dar am convingerea ca unii dintre voi vor intelege lesne despre cine e vorba. Treaba mi s-a parut extrem de amuzanta si absolut definitorie pentru individul in cauza.

Colega mea, Roxana Crisan, va ofera aici o colectie de fotografii foarte tari din orasul in care eu era s-o mierlesc in 2001 :). Din pacate, la acea vreme nu am avut timp sa vad in detaliu orasul asta cit jumatate de Romania, asa ca mie mi-a facut o pofta teribila. Enjoy!

Cum o fi sa ai in Blogroll Orlando Nicoara, Zoso, Comanescu, Kapra, Bradut Ulmanu si sa postezi clipuri cu Morandi?

Una scurta si rautacioasa, despre ce-am consumat in vacanta la teveurile grecesti. Pe linga un documentar despre Romania cu imagini de prin anii ’80 (pe care nu scria ca sint de-atunci), frinturi de filme si seriale (fac si ei sitcom si telenovela), stiri la misto despre vedete indigene, doua canale care se cheama la fel si au logo diferit (STAR) plus o saracie lucie in calupurile de publicitate (scurte, mai mult bartere cu reviste, un spot-doua clasice – detergenti, sampoane, inghetata) am remarcat apetitul grecilor pentru tocshou de dimineata. Cum o fac ei? O fac in grup, adevarate orgii, nu altceva. Ingramadeala mare! Iata citeva mostre:

Ar fi fost imposibil ca moartea lui Teoctist sa nu fie aidoma vietii lui. Adica plina de banuieli, suspiciuni, semne de intrebare si teorii de tot felul. Sa ma injure si sa ma blesteme oricine are chef, dar un singur motiv de curiozitate m-ar fi impins sa il vizitez la catafalc in zilele de „expunere”. Mi-a trecut prin minte ca asta ar fi fost o ocazie unica sa vad si eu daca e asa cum au zis atitaia: oare chiar ascundea Patriarhul o mitraliera sau niscai microfoane sub sutana?

M-as fi dus sa verific macar cite stele avea pe epoletii ascunsi sub odajdii sau daca avea „umflatura inteligentei” de la degetul mijlociu al miini drepte, atit de comun celor care scriu mult si apasat…

Era, asadar, imposibil, sa nu-si gaseasca dragii de gazetari citeva motive de smuls parul din cap pe prima pagina si de agitat tiriplicul in haznaua conspiratiei. Era de neconceput ca un om de 90 de ani sa sughita si sa crape taman pe masa de operatie a unui urolog, mai ales daca luam in calcul ca omul cu pricina era protejat de Providenta, de Papa si de toata preotimea care obisnuia sa-l aminteasca la orice taiere de mot sau blagoslovire de coliva. Caci pina si cel mai betiv si mai curvar popa de catun sapat in vreo vagauna de munte nu uita sa-si pomeneasca toti sefii ierarhici (includem si presedintele in pomelnicul din job description) de fiecare data cind isi revarsa harul de multe ori imbibat in vapori de alcool sau damfuri de pacat asupra smeritilor si cuviosilor enoriasi.

Dar uite ca, in ciuda unui factor de protectie atit de mare, Teo s-a dus pe drumul dreptilor rizindu-si acum in barba de toate fantasmagoriile impletite in urma lui. Sa-l ierte Dumnezeu, asa cum, probabil, l-au iertat si aceia pe care, zice-se, i-ar fi turnat superiorilor de la Securitate.