Posturi cu tagurile: "clasa politica"

• m-am trezit ieri cu Caiac si Mavriche Mavrichie, ma culc azi auzind tot despre ei;

• Calinic nu era doar securist, bigotele din blocul in care mi-am petrecut copilaria ziceau ca „deschide cartea”, whatever that meant;

• Cristina Topescu imbatrineste frumos;

• cre’ ca piticu’ ala negru de la Dinamo s-ar bucura sa aiba acum ceaslovul pe care-l aveam eu in geanta in 2004 si pe care scria cu marker verde „Chiliman”;

• ma dau in vint dupa interpusii care dau din plisc in contul indivizilor care nu-si arata fizicul pe la procese, demolari sau alte intimplari faine care-i vizeaza;

• pentru Prima TV, 27 august inseamna „plin sezon” la M-am aia;

• in Bucuresti inca se circula cit de cit uman, semn ca aia care au ratat sezonul la gunoaie pe litoralul romanesc,sint inca prin Bulgaria, Grecia, Turcia etc.; City Challenge s-a terminat de duminica, miercuri inca se mai dezafecteaza mezamplasu’;

Silviu Sergiu se lamenteaza astazi in evz in legatura cu iminenta (zic eu) cooptare a lui Mitica Dragomir in rindurile pedele, despre cit de nociva ar fi miscarea asta si despre cit de „iremediabil” va afecta imaginea partidului. Nu zic ca buboiul pictat de la lepefe o fi vreo fecioara neprihanita sau ca a reprezentat / va reprezenta cu adevarat pe cineva in Parlament. Indiferent de ce parte a tiganiei se va afla, Dragomir va excela in aceleasi materii ca si pina acum: bufonerii, mahalagisme si fanfaronada.

Numai ca, draga Silviu, n-ar fi nici primul si, cu siguranta, nici ultimul saltimbanc pe care onor partidul Presedintelui il accepta din ratiuni mai mult decit firesti. Va fi Dragomir primul pedelist care ar fi trebuit cercetat pentru presupuse fapte de coruptie si n-a fost? Va fi el primul traseist dugos care intra in gratiile „dirigintelui” pentru ca are notorietate si pentru ca sint suficienti rataciti in tara asta care chiar cred ca „umorul” lui poate tine loc oricarui dram de eficienta politica? Sau poate o fi Mitica primul parlamentar inutil din istoria parlamentara romaneasca postdecembrista?

Ca doi clauni, ca doi mascarici care sigur nu te fac sa rizi, ca doi saltimbanci de care pina si circul politic romanesc, altfel colectionar al tuturor urdorilor lipicioase de pe obrajii pamintului, pare sa se jeneze. Amendamentul lu’ Ghita si Ion la reglementarile CNA, ele insele suferind inca de cangrene si varice securiste, pare un strigat din gitlejul puturos si plin de flegma buna, cu aroma de Wiborowa si ciocolata chinezeasca, a frumosilor ani ai televiziunii-sanvis. Un cac*t intre doua telejurnale.

Pondere egala intre „stiri negative” si „stiri pozitive”. Care, probabil in viziunea celor doi bufoni, ar insemna ca linga o stire despre cum dorm si bashesc alesii in Parlament trebuie musai sa existe si una despre cit de repede si elegant au votat legea privind drepturile castorilor de bulboana. Dupa o agera crima cu 76 de lovituri de cutit, o apriga documentare despre cit de frumos creste iarba in cimitire. Dupa un caz de coruptie, carnetul de note al unui eminent fiu de ministru. Dupa un cal ucis in bataie, o poveste de succes pentru care nu poti taia factura. In fine, dupa o stire cu zece balaoachesi care au violat o batrinica, o frumoasa poveste de dragoste la gradinita.

Azi incepusem un articol in care povesteam despre o intimplare din campanie. L-am abandonat in drafturi pentru ca nu cred ca e, docamdata, momentul sa imi adun argumentele pentru care, probabil, voi crea un mic scandal. In seara asta vad ca Andronic ameninta cu povesti de campanie liberala. E nasol sa-ti bei propriul singe o luna, o luna si jumatate, dupa care sa isi imagineze unii ca se pot pi*a pe tine doar pentru simplul motiv ca misiunea ta s-a incheiat. Asta dupa ce, in campanie, te inconjoara cu un felationism de-a dreptul fratern. Probabil ca exista cercopiteci care au senzati ca, daca s-a savirsit cu alegerile, noi, sezonierii, murim. Sau ne retragem in niste gaurele din pamint, in care ne sugem labele pina la urmatorul vot.

Ca o concluzie secundara a celor scrise mai jos, dar si a celor vazute si auzite in ultimul timp: CLASA POLITICA ROMANEASCA NU VA DEVENI ONORABILA SI CREDIBILA NICIODATA!

– pentru ca „profesionistii” din politica sint, in majoritate coplesitoare, fosile vii ale politicii comuniste aplaudace
– pentru ca principala politica sin Romania este aceea a dobandirii puterii si a utilizarii ei in scopuri personale chiar si atunci cind efecte marginale ajung si la populatie
– pentru ca tinerii (25-45) care au ceva in cap si care vor sa faca treburi bune in viata, sint prea ocupati sa le faca pentru familiile lor si pentru ei insisi
– pentru ca majoritatea tinerilor intrati in politica fie sint caliti in retorta puturoasa a celor virstnici, fie au creierul atit de gol, incit spera sa gaseasca in politica singura modalitate de a reusi in viata. Sorry, guys…

De la inceputul campaniei incerc sa nu uit sa scriu despre „de ce au partidele nevoie de consultanti externi” in campaniile electorale si abia acum mi-am adus aminte. Ceea ce o sa scriu mai jos este o concluzie personala, ca multe altele exprimate pe-aici, asa ca nu mi-ar parea rau sa ma contrazica cineva.

Intre anii cu alegeri de orice fel, partidele politice se relaxeaza pina la flascitate din punctul de vedere al consolidarii interne sau al disciplinei organizationale. Asta include si o lipsa profunda de interes pentru a creste indivizi, pentru a-i educa politic si pentru a le cultiva talentul. Racolarea de parlamentari din alte parti sau de vaci de muls nu intra in capitolul asta, intrucit pare a fi singura incercare de fortificare a anilor neelectorali. Asa ca vine „al patrulea an” si, odata cu el, intrebarea „cu cine facem campanie?”

Pina acum, am avut ocazia sa intilnesc citiva oameni cu adevarat carismatici. Stai un pic, nu ma refer la aceia care isi impun punctul de vedere doar prin propria prezenta, alimentata de fapt de glorie din trecut si de o puternica influenta creata de istorie. Poate ca am folosit gresit cuvintul „carisma”. Zic de aura puternica, de fluidul nevazut pe care-l degaja unii oameni. Sa va dau niste exemple, ca sa intelegeti ce vreau sa zic. Uite, Sirbu. Da, Adrian Sirbu. Are un cimp electric, o platosa voltaica in jurul lui, chiar si atunci cind umbla in maieu verde si pantaloni portocalii. Aproape ca te jeneaza fizic in momentul in care ii depasesti spatiul vital. O simti, nene. Si cind e calm, si cind e nervos, si cind te ia la misto, si cind iti dicteaza ce n-ai fost in stare sa gindesti singur.

Altii? Dinica, Iordache, Ceausescu (si asta pe o raza intinsa, nu doar la citiva centimetri), Nastase (tot Adrian, parol)… Oameni care parca m-au bagat in priza cind le-am strins mina sau cind m-am aflat in apropierea lor. Uite, insa, ca individul care a marcat in modul cel mai apasat istoria de dupa ’89, socotit de unii singurul om politic autentic din Romania, socotit de altii calaul incontestabil al unei romanii muribunde, nu mi-a transmis…mai nimic.

Renunt un pic la diacritice, ca ma grabesc rau. In ultimele doua saptamini am trecut de vreo trei ori prin Bucuresti. Jur, campania (vizuala) de-acolo e un parfum de primavara in comparatie cu ce se intimpla prin alte parti. Ce-am vazut? Ce vedeti si voi, dar sa va zic ce au vazut ochii mei.

Mai vechiul meu amic, Nea Chiloman de la sectorul 1. Cine l-a lasat sa arboreze bannerele in care arata catre oameni cu degetul si ride de ei cu toata gura, ori e prost, ori nesimtit. Jocul de cuvinte „capitala Capitalei” e demn de un repetent care incearca sa treaca clasa cu giumbuslucuri scrise pe buda. In cazul PNL, atit in Bucuresti cit si in tara, nu exista un corporate, o linie unitara. Prilej pentru candidatii care se cam jeneaza de partid sa puna cite-un logo micut, ca o eroare de tiparire. E si cazul lui Chiloman, pe care sefa de la imagine probabil ca l-a sfatuit in consecinta. Sint curios cum s-au porcait si anul asta respectiva doamna si „pufuletul” devenit consultant penelist. „Si anul asta”, pentru ca anul trecut faceau parte din tabere diferite, infratite si aprig beligerante.

Continuind pe falanga liberala, cu tristete vazui ca pe Orban iar l-au facut prietenii de banisori. Ecuatia cu pictograme este la fel de penetranta ca discursul candidatului in cauza. Adica exprima putin, greoi, voit savant, deloc pre limba oamenilor. Eu pe Orban l-as fi sustinut cu mare drag. Sau cu mare dispret pentru Bleaga. Inca nu m-am edificat in legatura cu propria motivatie. Dar, cum pe 1 si pe 15 voi fi tot in deplasare, nu votez. Deci nu contez.

Pe Oprescu nu l-am vazut deloc in Bucuresti. In schimb s-a aciuat pe citeva panouri de pe Valea Prahovei. Batrin, obosit, uzat, palid, poate chiar bolnav. Tuns prost, cu mandibula pieloasa infipta gaunos in maxilar. Cu un deget infipt intr-un sfincter nevazut al cerului, ca o ambitie de mosnegut care-ar mai vrea, dar nu mai poate.

trebuie sa fug. vorbim.

Adică dupa două săptămîni din şase, fincă e rost şi de turul doi. Observaţi, vă rog, adoptarea păcătoaselor de diacritice, intrucît în ultimele zile s-a lăsat cu multe articole de ziar care nu e frumos să culeagă alţii dupe tine text. Cum req stă treaba? Not bad… Am un candidat foarte capricios, în jurul căruia sînt prea mulţi indiviyi care-i vor binele, aşa că îi spun tot felul de prostii. El nu le crede pe toate, dar uneori e nevoie de lungi explicaţii şi argumentări cu forcepsul. Am un contracandidat. Nu, am doi contracandidaţi. Unul e prost, celălalt e doar tupeist, înconjurat de suficienţi proşti. Prostul ştie că nu intră in al doilea tur, dar trage pentru partid. Tupeistul trage pentru el şi pentru mulţi băieţi cu bani, cărora fie le e dator, fie speră să le bage şi mai mulţi bănişori in buzunărele.

Campania e flască. Cel puţin deocamdată. Tupeistul merge pe varianta clasică, multe poze de toate mărimile, ca şi cum n-ar fi stat pe-aici in ultimii patru ani, ca şi cum lumea nu-l prea ştie. Nota bene, primarul in funcţie. Prostuţul mişcă relativ incet, mai degrabă impins de la spate. Mă exasperează toată lumea cu lentoarea şi precauţiile. Aici nu e ca la Bucureşti, oamenii sînt mai cuviincioşi, nu e bine să facem nici aia, nici ailaltă. Ori noi numai de campanie placidă n-avem chef. Noi, că nici colegul nu e pe stilul ăsta mămos si inmănuşat.

În rest viaţa e mişto. Respir aer curat, mănînc la ore aproape fixe, mă bucur de peisajul mic citadin de munte. Candidatul îşi vede de turneul lui local prin cartiere, apariţii TV, întîlniri de diverse grade, noi ne ţinem de tîmpenii. E mult de scris, sînt multe conexiuni de făcut, oameni de coordonat… Plus campania aia nevăzută, despre care pot povesti doar la bere. La O bere. Dacă totul decurge conform planului, pe 15 sau 16 iunie o sa-l sun pe-ăla care in 2003 mi-a spus că-mi dă un sens în viaţă ca să-l anunţ că anul ăsta l-am cam bătut. Revin curînd. Mi-e dor de voi.

Am zis ca incerc, dar cred ca-mi va fi imposibil. In primul rind pentru ca nu am timp, in al doilea rind pentru ca bloggingul sub nume real te cam obliga si chiar incomodeaza uneori. Asa ca mai bine nu. Oricum as facee-o, n-as putea sa va aduc informatii interesante fara sa compromit anonimatul asupra orasului in care ma aflu, asupra formatiunilor politice implicate, asupra candidatului etc. Risc sa scriu platitudini, sa va plictisesc. Eu sigur ma aflu la polul opus, adica foarte departe de plictis. E multa treaba, situatia este foarte interesanta si provocatoare. Ieri am facut o chestie pentr care, in locul inamicului meu, mi-as fi dat doua suturi in dos si mi-as fi monitorizat iesirea din oras sub escorta. Dar asta s-a cam speriat, ceea ce m-a distrat la greu. E mic, emotiv, influentabil, fricos. Imi place de contracandidatul candidatului meu :) Aveti grije de voi :D. Revin cind pot.