Posturi cu tagurile: "clasa politica"

Se accelereaza curgerile materiei si energiile de tot felul transcend marginile albiei domoale de pina acum.

Spargerea.

Simbata seara, pe la zece jumate, cumnatul descopera ca, in timpul zilei, fusese vizitat de hoti. In Primaverii. Intre resedinte consulare si ambasade, jandarmul si copacul, metrul si militianul. Bijuterii, ceasuri, electronice plus un laptop necajit si pensionat moral, dar cu informatii de sute de ori mai valoroase decit el. Primul apel la 112 s-a intrerupt dupa nici 30 de secunde. Probabil ca au conexiunea setata sa cedeze in functie de cine suna. La al doilea apel a fost mai bine, dar n-o sa va pot spune cine m-a ajutat, n-ar fi frumos din partea mea. Cert este ca s-au executat vreo trei echipaje in urma apelului „cu interventie”. Asa ca am ars-o cu criminalistii pina pe la trei din zori, baieti saritori si omenosi, care s-au straduit cit au putut si cit le-a permis inzestrarea. Am vrut sa va aduc o poza cu kit-ul criminalistic mobil, da’ mi-a fost jena sa le cer voie. Fascinant de-a dreptul: unelte ciudate, eprubete cu prafuri de diferse culori, etichete incifrate, lupe, lampi… Un intreg arsenal incastrat minutios in gaicile si garniturile de vinilin ros de vreme.

Ascult cu fiori pe sira spinarii discursul apocaliptic si totalmente falimentar al lui Mircea Geoana, la evenimentul de lansare a candidatilor. Cred ca nici macar Bunicuta n-a reusit vreodata sa emane un buchet atit de cuprinzator de populisme si de revolutionare promisiuni desarte. Densitatea de enormitati pe fraza patrata depaseste orice limita a demagogiei socialiste retarde. Un vadim aspirant, un fundal muzical obsedant si glorificator, la un volum ce induce urlete, gafe de exprimare si multe spume la gura.

Cineva m-a ajutat de dimineata sa descopar un comment foarte interesant la o stire despre frecusurile din PSD. Dar foarte interesant, nu joaca. Eu sint convins ca am auzit de mai multe ori lucruri de soiul asta si mai sint convins ca nu le-am visat. In ultima vreme exista in viata politica o multime de semne care descalifica textul de mai jos de pe pozitia unei teorii fanteziste. Interventia nu imi confirma, dar imi hraneste banuieli pe care le-am mai mentionat anterior. Iaca:

Cu sau fara problemele provocate pe planul intern al PSD, cu sau fara Oprescu pe post de contracandidat absurd, cu sau fara propuneri aberante la sectoare, Cristian Diaconescu nu are absolut nici o legatura cu profilul candidatului viabil pentru Primaria Capitalei. Discursul elevat, maniera aseptica si prezenta prea manierata a lui Diaconescu il desprind hotaritor de universul de mesaje pe care alegatorul bucurestean majoritar s-a obisnuit sa-l primeasca la fiecare campanie. Daca peste asta adaug lipsa de experienta in administratie, mi-e foarte usor sa concluzionez fortat ca Diaconescu este tot un fel de Vanghelie, dar cu sanse mai mici. Similitudinea imi rezulta din punctul de vedere al capitularii premature a PSD, in asteptarea avantajelor grase din partea PDL, la parlamentare.

Si daca, totusi, Base considera ca PDL are nevoie de un super flic-flac de imagine in 2008-2009? Si daca nu mai e atit de sigur nici macar pe sprijinul servilului trust? La antene e inchis, la Pro nu putem spune ca e chiar in gratii, Ringier are investitori strategici de alta culoare, TVR e mort in urban… Si daca se pregateste o mare izbinda a justitiei, care inca s-ar mai bucura cu freamat si ovatii ca macar unul dintre pestii grasi ajunge in tigaie? Mi-ar placea, zau…

Previzibil, dominata de judoka Putin, care mi-a confirmat prin prestatie arsenalul semiotic de la scara avionului. Baiatu’ stie cine este, ce robineti are la indemina, mai stie ca mai toata lumea are nevoie de el, asa ca se comporta in consecinta. Absolut fiecare gest, privire sau intonatie a spus acelasi lucru si a intregit o partitura a trufiei daca nu ostentative, macar controlate. Basescu a baletat din nou si s-a gudurat cu masura cind a fost laudat pentru „ce frumos ati decorat p’aici…”.

Doamna americana si-a continuat periplul prin romanismul aseptic. Astazi – cu pionieri deparazitati, sapuniti, aranjati, adevarati exponenti ai celuilalt sistem infloritor al Romaniei: invatamintul. Mi-am adus aminte de Mladin, Diana „Codex” si Duban, de adunari spontane aranjate cu mina, de naclairi pionieresti pe toti obrajii… In definitiv ce ar fi trebuit sa-i aratam Laurei Bush? Asta, asta sau asta? Sigur ca nu, pe-astea le stie si fara sa i le aratam noi.

Tare rau judoka. La scara avionului mi-a facut impresia unui prealuminat, scirbit ca tre’ sa-si murdareasca bombeurile prin praful romanesc. Scirbit, plictisit, abuzat de atitudinea pioniereasca a lui „ce faci, pul*ca?” Ma astept la o atitudine identica in cursul zilei de miine, are treburi mai serioase peste citeva zile, asa ca nu m-as mira sa-l trateze cu indiferenta si un morman de superioritate pe presedintele joc-de-glezne.

Cu cele treispe doamne (un domn included) am belit-o patriotic, dupa cum ne sta in fire. Oare numai eu am senzatia ca, de fiecare data cind o ardem in fata strainilor pe folclor, piine, sare, maghernite traditionale si cirpe mucegaite pe post de port national astia digera manifestarile ca pe un spectacol dramaturgic cu maimute? S-au pardon cacat pe ele de frig si

Uninominale, da? Votam oameni, da? Alegem indivizi, in functie de ce stim despre ei si cit de maiastru le este discursul, fie el politic sau de orice alta natura, corect? Bine, atunci memorati acest nume: PUIU HASOTTI. Hai ca nu e greu, nu e un nume comun. Acum faceti exercitii multiple de asociere intre numele de mai sus si urmatoarea fraza:

„Discutia este de ce nu s-a intervenit mai agresiv, pentru ca ar fi mai bine sa facem o nedreptate, decit sa ingaduim o dezordine.”

Ce ziceam ieri? Ca traducerea de la tealitatea sucked big time? hehehehe… Azi, la CEC, m-am uitat pe antena, care a avut traducerea de la casca. Mamulica, maica, doda, leleeeeee….. Chiar daca de data asta personajul principal nu s-a mai auzit, am tresarit la „Laura si Ai” (???), la „doamna secretara Rice” si la expresiile indelung sinonimizate de gen „I-am ucis, i-am omorit, i-am distrus”. Aidoma dudelor vechi din Vacanta Mare, cu Irina Nistor traducind chiar si scritiitul usilor… Bai, jenant! Udrea rumega ceva intre masele si parca toti aveau in fata lor oameni mai inalti, peste capetele carora se chinuiau sa dicleasca. Si cit m-am saturat de curcubeul ala…

Coloana sonora. A se asculta in timpul citirii.
…si iar nu merge trilulilu…

La o prima vedere, sloganul lui Gusa mi-a zgiriat putin principiile. „Ne-am saturat cit ne-au furat.” Nu va suna chiar oblu, nu? Nu folositi o astfel de exprimare chiar in fiecare zi, nu? M-am gindit imediat la alte expresii de acelasi tip, care ar putea parea familiare urechii sau ochiului obisnuit cu limba romana uzuala. „M-am saturat cit am frecat la podele”, „te-oi fi saturat cit ai muncit”, „s-a saturat cit bot si-a luat”, ar zice mamuliciul.

Fara indoiala, Cozmin si ursul carpatin au gasit de cuviinta sa coboare putin din pin, sa se apropie de poporul care, probabil, i-a demonstrat in ceva studii ca il percepe cam elitist si cu nasul in vint, cam prea intelectual si, in concluzie pentru mase, cam departe de profilul menajerei care ar trebui sa fie Primarul. Exprimarea este eliptica, lipseste un „de” omis cu buna stiinta. Dar cu un muguras nu faci ditamai pinul, nu-i asa? Partidul minuscul al fostului motociclist „Intact” cauta popularitate. Asta nu de ieri, de azi, ci de mai bine de un an, insa cu sanse minime de izbinda electorala. Localele din iunie pot fi, insa, o prima competitie cit de cit importanta pentru ei.