Posturi cu tagurile: "clasa politica"

De citeva zile, ma chinuie un gind. Vanghelie poate fi creditat cu sanse la Primaria Capitalei doar de niste nebuni, de niste calatori din trecut sau, poate, de niste turisti straini carora Marean sa le prezinte citeva numere de circ. O jonglerie, un monociclu, o scamatorie cu carti… De joc, bre… Nu cred ca un om intreg la minte, care a trait in Romania in ultimii zece ani, poate gira potentialul de succes al unui astfel de personaj, fie succesul asta chiar de marimea unui scaun de primar. Deocamdata nu mi s-a parut ca libretul acestui tip de opereta ar fi unul prea complicat pentru aceia care l-au interpretat pina acum.

Nu vad rostul inca unui comentariu la adresa celor spuse de Presedinte la intoarcerea de la Bruxelles. Pentru poporul votant, treaba asta nu este decit o alta anatema periculoasa, o noua asmutire a tiraniei majoritare. Basescu a pierdut Evenimentul Zilei sau e pe punctul de a-l pierde. Relativ recentele infuzii financiare neaose din ringierul elvetian nu au nici macar urme vagi de portocaliu. La Realitatea nu mai baleteaza chiar toata lumea, iar aceia care inca merg pe poante si dau gratios din degetele sint din ce in ce mai stravezii. Nu bun. Mai jos, o parabola cu sefu’, Cotofana Hoata si niste coreeni.

Se umplura cimpurile de ghiocei si violete mofturoase, mustele trasera aer in piept si-si frecara labele a masaj antireumatic si codanele, in consecinta, prinsera a-si lepada, nu pe rind, ca Baba Dochia, ci pe toate deodata, cojocelele care le tinura atita amar de iarna departe de lacomia vizuala a harmasarilor care sintem. Odata cu toate binefacerile-astea frematind a fiinta, maidanul cu pretentii al bucurestilor s-a umplut, regulamentar, de capcanele duhnitoare si moi-caldute ale precampaniei. Din loc in loc, movilitele de precampanie se itesc rinjind in cale-ti, doar-doar te-or prinde pe picior gresit, ca sa-ti umple de Doamne-ajuta bombeul pantofului sau virfurile degetelor strecurate distrat in cutia postala.

In general, precampaniotii au exploatat cu aceeasi originalitate de veacuri saptamina asta, adoptind umila pozitie de sclavete cu urme de tocuri pe scrot in fata oricarui purtator de fusta. Intrucit nu sexul, ci prilejul de a-si mai plimba putin existentele rincede printre potentialii consumatori/alegatori fu motorul lor pe baza de floricele, fluturasi ori cartonase colorate regulamentar, in cromatica identitara de partid. Pupaturi un pic rezervate (ai drecu’ sarantoci, cu epidemiile lor vulgare!) si texte. Texte, nene, cit sa dea p’afara gigantica hazna a comunicarii imbecile de partid, bolborosita pe cracul pantalonului de vesincii copylefteri de casa, ridicati din rindul manichiuristelor cu SNSPA si aspiratii politice.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=UWtU36kMA80]

Un zvon cu parfum de adevar gretos il proiecteaza pe Vasile Blaga in postura de prim ministru intr-un viitor posibil cabinet pedelist. Deloc imposibil avind in vedere credinta cu care l-a slujit in ultimii ani pe cirmaci. Zvonul mi-a readus in memorie un episod cu totul neplacut, la care am fost martor in 2004 si care mi-a ramas in minte ca definitoriu pentru caracterul personajului despre care vorbim.

Ultima „confruntare” a prezidentiabililor din 2004, la TVR. Probabil v-o amintiti. Acel lung plictis in care candidatii nici macar n-au reusit sa-si sara in git unul celuilalt, in care subiectele propuse au fost mai mutl decit penibile, in care intrebarile pareau concepute de Marina Almasan. Cu mici exceptii (circuletul mascaricilor Vadim si Gigi), toata lumea a motait regulamentar. Echipele care insoteau candidatii au fost „cazate” intr-un platou cu fursecuri, plasme si apa minerala. Primisem instructiuni ca livram un numar fix de candidati de rang inferior pentru gradenele din spatele protagonistilor, ceea ce am executat.

In „sala de asteptare” se filma haotic, te puteai trezi in orice moment cu o camera in ochi, iar microfoanele de ambianta (boom-urile, nagrele, chestiile-alea cu prajina lunga, uneori „imblanite”) pendulau pe deasupra capetelor noastre, incercind sa surprinda o birfa cit de soptita sau vreo polemica intestina inabusita. Tin minte ca atunci am avut ocazia vitala, unica si (sper) irepetabila de a-i stringe mina, usor umeda, lui Adrian Nastase. Pina la inceperea marelui show plicticos, timpul a trecut cu molfaieli si zimbete cordiale, incleiate de coca. Odata intrati „subiectii” in platoul lor, ne-am relaxat.

N-as fi putut incepe asta cu altcineva. Mi s-ar fi parut impardonabil sa nu-i ofer Presedintelui onoarea de a deschide aceasta serie de articole, luind in considerare doua aspecte majore: procentul expunerii sale in mass-media si subprocentul dedicat subiectelor de natura sau doar cu tenta sexuala al caror erou este. Daca ati citit deja premisele acestor insemnari ce vor abunda in deductii, potriveli si tendentiozitati, sa-i dam drumul.

Traian Basescu pare un personaj sexual pur mioritic. Nu-si propteste ghioaga chiar in orice scorbura de copac, reusind sa se bucure, mai degraba prin forta si impetuozitate decit prin farmece si galanterii, de atentia si darurile femeilor cit de cit scuturate sau care macar mimeaza statutul acesta. In timpul „vinatorii”, Basescu face parte din categoria barbatilor care acceseaza absolut toti registrii de semnalizare si abordare, fiind convins ca prada va raspunde, pina la urma, la unul dintre ele. De la banalul compliment legat de parfum si pina la cel mai porcos cu putinta banc cu ciobani la stina, subiectul nostru ataca pe toate fronturile. Nu o face programatic, riguros, in ordine sau crescendo. Dribleaza larg si la repezeala, nu prea are timp de pierdut. Nu va ezita sa puna o mina fugara pe crupa caprioarei sau sa semnalizeze catre propria arma din dotare, in chip de avertisment (sau advertisment…)

Odata adus vinatul in adapostul de la Ocolul Silvic, actiunea devine si mai abrupta. Daca pina la acest moment e posibil sa fi existat ceva urme de tandrete, marinarul se cam scutura acum de fasoane. Docul e liber, etapa formalitatilor a trecut, deci principala preocupare mai e doar parcarea navei in port.

Maimutoiul antenist cind nu viseaza, potriveste bucati din visele zilelor precedente si incearca sa le vinda drept informatii. Ca fost combatant de marketing electoral, va zic io ca la otv merge si mai ieftin de 15,000 ora. Cit despre 500,000 pentru candidatura propusa lui de catre un partid minuscul,

Asta e din categoria „lumea ma iubeste ca pe Doamne, fereste”.

Daca n-as sti cita golanie zace si in el, l-as lua pe Nica Leon la mine-acasa si l-as omeni cu o farfurie de supa. Pentru adevarurile spuse astazi, eu il aplaud. Bai, cum se adunasera toate leprele ca sa se uite la ele insele… Vomant.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=9EHOQksA8R0]

Allen Nedelcu scrie despre afisul PD cu „dirigintele” si surprinde corect citeva aspecte foarte interesante, numai ca eu cred ca e loc de o replica. Allen, afisul este, cu siguranta, ingenios. Omul este, dar nu este. Cu toate astea, afisul recunoaste si ca in „clasa” nu prea stim cite parale fac cei expusi la gazeta, motiv pentru care trebuie sa primeasca vesnicul endorsement pe care Basescu si PD il joaca de ani de zile. PD n-are oameni, n-a reusit sa scoata in fata nici macar vreo cinci indivizi care in timp sa nu mai aiba nevoie de „recomandarea” lui. Pentru electorat, tabloul ala pare ceva cunoscut, dar sigur nu e de la el din scoala. Trei figuri recognoscibile, Frunzaverde, Roberta si Bodu, dintre care al treilea mai la vale, printre necunoscuti, ca e chel si antipatic. Cit despre primii doi…ei sa fie sanatosi.

In alta ordine de idei,