GHITA SI ION? PAT SI PATACHON

Ca doi clauni, ca doi mascarici care sigur nu te fac sa rizi, ca doi saltimbanci de care pina si circul politic romanesc, altfel colectionar al tuturor urdorilor lipicioase de pe obrajii pamintului, pare sa se jeneze. Amendamentul lu’ Ghita si Ion la reglementarile CNA, ele insele suferind inca de cangrene si varice securiste, pare un strigat din gitlejul puturos si plin de flegma buna, cu aroma de Wiborowa si ciocolata chinezeasca, a frumosilor ani ai televiziunii-sanvis. Un cac*t intre doua telejurnale.

Pondere egala intre „stiri negative” si „stiri pozitive”. Care, probabil in viziunea celor doi bufoni, ar insemna ca linga o stire despre cum dorm si bashesc alesii in Parlament trebuie musai sa existe si una despre cit de repede si elegant au votat legea privind drepturile castorilor de bulboana. Dupa o agera crima cu 76 de lovituri de cutit, o apriga documentare despre cit de frumos creste iarba in cimitire. Dupa un caz de coruptie, carnetul de note al unui eminent fiu de ministru. Dupa un cal ucis in bataie, o poveste de succes pentru care nu poti taia factura. In fine, dupa o stire cu zece balaoachesi care au violat o batrinica, o frumoasa poveste de dragoste la gradinita.

Admitind prin absurdul absurdului ca o institutie politica (Senat sau CNA) poate identifica si apoi impune clasificarea stirilor de televiziune, ma intreb cum ar functiona din punct de vedere comercial o astfel de fantasmagorie. Si asta pentru ca un mare procent al „lucrurilor bune” pe care unii si le-ar dori pe ecran inseamna nimic altceva decit publicitate. In spatele fiecarui fapt pozitiv exista interese comerciale sau de imagine. Fiecare aparent beneficiu oferit populatiei contine fie un comision, fie un demers de imagine. Nu ma refer la stirile de interes national, dintre care atit de putine reflecta un fapt pozitiv, ncit n-au cum sa scape. Vorbesc despre muntele de fapte diverse, congrese, simpozioane si alte cumetrii despre care in fiecare departament de stiri se trimit zilnic zeci si sute de mailuri si faxuri care nu intereseaza pe nimeni.

Ar fi cam ca la Antena, unde e plin de fapte diverse despre coagulatia politica si oamenii sai minunati, despre emanatii cu pretentii de interes national sau, mai nou, eternele descinderi prin depozite cu marfuri imputite.