UN COCALAR DEGHIZAT
Bălălăul din imagine „a servit masa” duminică după-amiază la Tulin. A servit specialităţi tradiţionale libaneze, apoi a sorbit discret o cafeluţă, ridicînd cu eleganţă degetul mic de fiecare dată cînd a apropiat ceaşca de buziţele suave, s-a răscrăcărat savant după ce a terminat de scobit în dinţi şi de rîgîit pe sub mustăcioară. S-a simţit elegant în costum, sugrumat regulamentar de cravată, accesoriu adăugat special pentru o (primă) vizită într-o locantă atît de subţire, în care subsemnatul n-are nici o problemă dacă intră îmbrăcat în hanorac şi în blugi. Nu-l dă nimeni afară şi personalul nu strîmbă din nas. Apoi bălălăul a verificat la fel de elegant, cu telefonul, dacă nota de plată e corectă, şi-a adunat suita şi a plecat satisfăcut, ţinînd într-o mînă floarea în ghiveci pe care tocmai i-o oferise uneia dintre femelele grupului (cu ocazia prînzului tîrziu?) şi în cealaltă – plasa cu resturile de la masă, împachetate pentru acasă. Ochelarii de soare au stat tot timpul la locul lor.
Cele mai voi