DESPRE STUDENTUL COCALAR

Pentru ca azi vorbea despre cit costa voturile studentilor si pentru ca mai devreme scrisese un fel de tutorial despre cum se nasc subiectele pentru insemnarile de pe blog, Zoso mi-a amintit o tema despre care voiam sa scriu de mai multa vreme si nu gasisem pretextul potrivit.

Eu cred ca studentimea romana a murit odata cu aparitia speciei studentului cocalar. Ce-a insemnat studentimea de-a lungul istoriei universale? Cumva o forta care s-a opus de cele mai multe ori curentului gregar si optiunilor main stream? Cumva mediul din care au plecat o multime de curente inovatoare si progresiste? Nucleul de inteligenta pe care s-au bazat multi baieti destepti atunci cind au avut nevoie de un pamint gras pentru plantat concepte si idei noi? Sau poate primul pumn ridicat impotriva sistemelor abuzive, a legilor proaste, a conducatorilor nedrepti?

Pe-afara studentii reprezinta in continuare toate astea insirate de mine mai sus si inca multe altele. Au initiative civice sau de interes global, isi sustin punctele de vedere, cistiga voce si credibilitate prin proiecte mai mult sau mai putin socante, invata sa faca bani cit mai devreme si sa devina independenti. Continua sa reprezinte o forta si sa-si sustina cu argumente cererile sau principiile pe care le promoveaza. Nu toti si nu toti la fel de bine, dar parca mai multi si mai bine decit pe la noi.

La noi in an exista un oltean suspect. Unul singur. Era din Strehaia, purta niste sacouri demodate, avea parul tepos si dat pe spate, de multe ori nespalat, statea la Hotel Bucuresti intr-un apartament de parlamentar (al unei matusi parca) si purta niste ochelari uriti de soare pe o fata de prost perfect. Ii spuneam „oltena” si la un moment dat se angajase la „ziarul” Oglinda. Cred ca a fost primul student cocalar pe care l-am cunoscut. Sa fie sanatos, nu despre optiunile lui muzicale sau vestimentare vorbesc eu aici. Dar:

Studentul cocalar reprezinta abdicarea clasei asteia de la un principiu dupa care s-a ghidat sute de ani: we don’t go with the flow! Adica noi, studentii, respingem bullshit-ul si avem coaie sa-i spunem unui profesor cretin, unui administrator de camin spagar sau unui presedinte de tara incompetent ca ar fi cazul fie sa-si schimbe optica, fie sa plece. Pentru ca impreuna punem de un mare val care odata ridicat e destul de greu de stavilit. Studentul cocalar a renuntat sa se ridice impotriva sistemului pentru ca a devenit parte din el. Desigur, sistemul a fost suficient de inteligent, mai inteligent decit el, fortindu-l la compromisuri si controlindu-i eventualele porniri revolutionare.

Studentul cocalar poate fi extrem de rocker, pletos si ascultator de metale cu mesaj puternic, sindromul cocalar instaurindu-se dupa primul borcan cu ciorba stricata aruncat pe geamul caminului sau dupa prima saptamina in care axilele lui n-au vazut apa. Desigur, au vazut ceva deodorant, uneori filtrat prin tesatura tricoului. Abandonul intru nesimtire, preocuparea primordiala pentru micul business sau pentru imortalizarea pe ascuns a futaiurilor din camera de camin au inlocuit lesne razvratirea, pornirile progresiste sau demersurile principiale in formarea unui caracter individual puternic.

Studentimea romana mai reactioneaza doar in momente banale, cind ii sint amenintate necesitati primordiale: papa, nani, lovelele si promovarea. Dezvoltarea clasei studentului cu bani de-acasa si a subsepciei sale din ce in ce mai bine reprezentate, beizadeaua, au reusit sa mute idealurile si aspiratiile studentesti mult mai aproape de pamint decit in orice alta era. Asa cum romanii maturi nu mai ies in strada decit ca sa ceara mai multi bani de la Stat (si atunci de multe ori dirijati politic), studentimea s-a uniformizat si s-a domesticit.

Exista grupuri si grupulete care o mai pun de cite-o campanie de cele mai multe ori prost gindita si atit de slab pusa pe roate, incit iti vine sa rizi. Exista initiative nascute la cite-o bere, unele de-a dreptul laudabile, altele – pur si simplu aberante. Majoritatea sint sortite fie la o moarte prematura, fie la o confiscare abila de catre diversi interesati. Pentru ca, mai presus de incapacitate sau lipsa de experienta, lipsesc vointa si interesul. Peste ele domneste cu un rinjet satisfacut dezbinarea, atit de reprezentativa pentru natia asta aflata intr-o interminabila metastaza.