INJURIND CONSTRUCTIV PRIN TRAFIC

Nu stiu daca am mai spus pe-aici, dar zau ca m-as bucura nespus daca am avea o clima permisiva si un trafic suficient de civilizat incit sa putem circula pe scutere fara probleme. Indiferent de grosimea portofelului, indiferent de cit am platit pentru costumele „de serviciu”, indiferent de gabarit, religie, functie sau potenta de orice fel. As face-o de miine daca nu mi-ar fi teama de cretinii din trafic si daca as avea unde sa-l adapostesc mai bine de jumatate de an, cit n-as avea cum sa-l folosesc.

In consecinta, n-am cum sa nu-i sustin macar declarativ pe aceia care au ales deja varianta asta. La fel si pe biciclisti. Cu o singura conditie: sa-si asume postura de conducator al unui vehicul acceptat in trafic si supus legilor sale. Adica sa nu uite ca au renuntat la statutul de pietoni, ca nu mai pot trece de-a curmezisul printre masinile din coloana, ca soferii de autoturisme nu se sprijina pe ghidoanele lor ca sa-si mentina echilibrul. Ca o oglinda agatata in mers sau o zgirietura pe o portiera este un accident auto care nu se repara nici cu „ma scuzati”, nici cu „pai daca nu ma lasi sa trec…”. Ca, in fine, statutul de jucarie cu motor al vehiculelor pe care le calaresc nu le permite sa se deplaseze pe trotuar, ca orice alt slapar ce se tiriie prin praf.

Eu sint foarte pieton. N-am carnet si probabil ca va mai trece multa vreme pina voi considera ca este absolut necesar sa-l am. Am facut scoala de soferi, m-am plictisit de moarte. N-am dat examenul. Turbez pe locul mortului mai tare si mai rapid decit soferul de linga mine. Probabil ca in postura de soferache as da in ei, i-as scuipa, m-as da jos de la volan ca sa ma bat cu ei in plina strada. Sint convins ca as fi un sofer execrabil, asa ca mai bine scutesc soselele de inca un dobitoc cu acte, drepturi si obligatii. Asa ca dispretuiesc in aceeasi masura si covrigarii, si pietonii nesimtiti.

Daca pe mamicile si bunicile care-si trec copiii strada cind si unde pofteste indolenta lor de prima generatie in pantofi, care la Recea sau Bulbucati n-a pomenit semafoare, le-as da intii amenda minimum trei bulioane si apoi le-as altera o vreme drepturile parintesti, indivizilor care opresc la semafor pe trecerea de pietoni probabil ca le-as interzice pe viata dreptul de a detine permis auto. M-am auzit (prea tirziu) in mai multe rinduri facindu-le observatie, aratindu-le culoarea semafoarelor, intrebindu-i daca se simt bine singuri in Univers si chiar injurindu-i cu spume cind mojicia situatiei era prea lata. Sigur ca n-am rezolvat nimic, dar in sinea mea inundata de utopii mai sper ca, poate, la un moment dat cornutii astia ar putea corela experienta neplacuta de a ma fi intilnit in trafic cu vreo intimplare care sa-i trezeasca. Daca politie nu, amenzi adevarate nu, educatie elementara nu, respect de sine si pentru altii nu, probabil ca injuratura si tragedia, la un moment dat, da.

Sa nu uit. Mi se brehane perpendicular si ma dezgusta gratuit actuala campanie cu orori, finantata de Petrom si executata de Leo Burnett. Mai ales afisele din reteaua OOPS Media, care imi inhiba mictiunea pentru ca, in loc sa ma concentrez asupra ei, ma intreb cum req au scapat fotomodelele-alea SIAB style dupa ce a dat camionul peste ele.