MIHAI BOTAREL (LEO BURNETT) DESPRE EJOBS SI RESURSE UMANE

Am publicat mai demult, in commenturi, acest drept la replica, insa eu cred ca merita ceva mai multa atentie, asa ca-l readuc in cap de lista. Mihai Botarel zice ca face parte din echipa care a lucrat pentru campania in beneficul eJobs. Cu mindrie revolutionara si aplomb muncitoresc, Dl. Botarel ne transmite, fara sa vrea, modul in care a inteles el industria Resurselor Umane sau, mai in detaliu, misiunea clientului sau. Din alocutiunea domniei sale, eu inteleg ca eJobs se adreseaza, cel putin in aceasta campanie, trogloditilor si abuzatilor.

Nu celor care isi urmaresc programatic sau macar conjunctural dezvoltarea carierei, care considera ca eJobs poate fi unul dintre cei mai buni mijlocitori in identificarea unui job potrivit nivelului lor de profesionalism. Nu celor care abia se arunca in viata, care isi fac pentru prima oara CV-ul si care isi verifica la fiecare sfert de ora pannel-ul ca sa vada ce x rosu s-a transformat in tick verde. Si nici companiilor care isi doresc angajati dezinhibati, stapini pe ei si pe domeniul lor, nedeformati si neaplatizati de general manageri agramati si cu figuri de Donald Trump.

Ca sa fim intelesi: admir si munca echipei lui Dumitrascu, si perseverenta, si talentul pe care l-au investit in acest brand. Nu am nici un motiv sa ma uit strimb la echipa Leo Burnett. Aici discutam despre un caz, despre un subiect anume. Gasiti mai jos relipca lui Botarel si chiar va invit sa judecati singuri.

„As fi vrut sa ma adresez direct domnului Alex Raducanu, dar nu am gasit mijloacele. Ca sa stabilim de la inceput, fac parte din echipa care a lucrat pe proiect si sunt mandru de asta.

As incepe cu o intrebare pentru Alex R: Daca vezi un spot social in care un parinte isi loveste/agreseaza copilul, esti de parere ca acel spot jigneste toti parintii? Eu, nu. Dar poate intelegem diferit publicitatea. Spoturile Ejobs, la fel ca spoturile sociale, fac referire la acei angajatori care chiar isi abuzeaza oamenii (vezi fata care s-a stins incercand sa faca fata unui job imposibil). Si ele spun acelor angajati nefericiti ca exista si angajatori buni, pentru care sa lucreze cu placere. Ii pot gasi prin E-jobs. Un angajator s-ar putea simti ofensat doar daca s-ar regasi in atitudinea gresita a miresei. mie unul mi se pare evident.

cat despre paralela dintre un job nefericit si o casnicie nefericita, iar te-ai pripit. Din nou, vorbim de casatorii nefericite, nu de casatorii in general. Stiai ca jumatate dintre romani sunt nemultumiti de locul de munca, dar nu au curajul sa faca nimic in legatura cu asta? Se resemneaza intr-un compromis, la fel cum fac si multi dintre oamenii implicati intr-o casatorie nefericita. Nu trebuie sa fii neaparat casatorit sau barbat ca sa intelegi un adevar atat de simplu. Si sa spui ca spoturile e-jobs nu se adreseaza femeilor doar pentru ca sunt jucate de barbati e ca si cum ai spune ca spotul Vodafone cu musca nu se adreseaza oamenilor pentru ca, evident, e jucat de o musca. Divortul, ca si demisia, nu e o chestie tipic masculina.

Faptul ca paralela nu e pe gustul unora, asta e cu totul altceva. Sper sa observi, draga Alex, ca ti-am raspuns calm si respectuos, ca sa intelegi. Daca tot iti inchei articolul vorbind despre decenta, iti sugerez sa te gandesti de doua ori (sau macar o data si bine) inainte sa sustii public si cu asemenea vehementa niste interpretari personale.

sanatate si serviciu usor!”