INEPUIZABILUL BECALI

Iar vorbesc despre mamifere pe care in general nu le iau in seama si despre care de obicei refuz sa scriu doar pentru a nu le multiplica irelevanta. Ia, mina sus cine n-a dat niciodata niciodata niciodata un telefon anonim! Ce faceam cu fratello cind eram mai mici si aveam telefon fix (deh, bunicu’ a fost dirigintele postelor din raionul Muscel, asa ca am avut telefon la Pitesti inca de pe vremea numerelor cu doua cifre…)?

Pai una clasica si preferata era aia cu Familia Buca. Alo, familia Buca? Da. Domnu’ Buca este? Da. Si doamna Buca? La telefon. Heheeeee…e tot curu’ acasa!!! Si inchideam. Dupa asta mai era treaba cu Familia Vulpe, Iepure, Ursu etc.. Alo, familia Vulpe? Da. Ati belit pula, aici e vinatoru’!!! Desigur, luam numerele din cartea de telefon, ca aveam si de-asta, editie adaugita in fiecare an. Astea care va sa zica erau de-a dreptul benigne. Mai tirziu, pe drumul pervertirii noastre, inventasem alta. Buna ziua, sint de la punctul termic. V-am sunat sa verificam daca aveti apa calda. Stati sa verific. (in fundal papuci tirsiiti pe parchet – dah, la Pitesti toate apartamentele aveau parchet din constructie) Avem, doamna, avem apa calda. Atunci spalati-va req pe picioare ca va put ingrozitor!!!

Mult mai tirziu am descoperit telefoanele in care cea mai tare gagica din scoala „invita la un suc”, la aceeasi ora si in acelasi loc, minimum doi dintre curtezanii in chiloti tetra care si-ar fi scos ochii doar pentru o batista plina de muci aruncata de tinara juna exact in pragul closetului . Sau telefoanele „de la Director” care invitau la scoala parintii vreunuia dintre batausii scolii, intrucit „odrasla a fost prinsa sabotind industria socialista pentru ca a desenat o svastica pe geamul prafuit de la atelier” etc. etc. etc.

Mai apoi au intervenit telefoanele anonime in care „juna” trebuia sa asculte diverse slagare cu subtext, difuzate in general pe Programul Trei / Radio Romania Tineret. Asta si de cite zece ori pe zi daca „Buna seara, iubito!” era in heavy rotation. Eh, uneori mai raspundea si ma-sa care mai degraba se bucura de un pic de muzica (saru’mina, Tanti Luci!) sau tac-su, mult mai radical din punct de vedere al abordarii fondului artistic (‘tuz’ copilu’ ma-tii cu muzica ma-tii, nu pun eu telefonu’ sub urmarire si aflu cine esti si vin la ma-ta si la tac-tu si la scoala si te exmatriculez, cristosii ma-tii de labagiu juvenil? sanatate, Domnu’ Dan!)

Ah…am uitat sa scriu despre mieunatu’ lu’ Fecali in telefonu’ lu’ Gazpefoc… Never mind.