Posturi cu tagurile: "romania"

De ce dracu’ se mai chinuie toti pirlitii cu tot felul de ursarii entertaino-patriotice in conditiile in care romanii sarbatoresc de ani de zile, pe 1 decembrie, Ziua Nationala a Pro TV?

Oare Andrei Gheorghe, Corina Caragea, trupa HI-Q, Tudor Chirila, Maria Popistasu, Ioana Barbu, soldatii NATO, preotii si copiii parintilor din acest clip si-au dat acordul sa le fie folosita imaginea in aceasta mizerie semnata cu mindire de catre niste indivizi pe care Zelea Codreanu probabil ca nici dupa tigari nu i-ar fi trimis? Eu nu cred. Video, mai jos.

Ma dau in vint dupa rockerii purii din Romania. Dupa aia care iti debiteaza despre „Leg Zepelin”, „Di Parpal” si „Pin Floid” fara sa-ti poata spune de ce erau ei buni, ba chiar isi aduc aminte ceva refrene, prin ceata, daca le rascolesti memoria aburita. Aia care au trait muzica rock prin prisma parangheliilor cu benzi de magnetofon supte de adevaratii pasionati de pe la Europa Libera si Vocea Americii, si a pantalonilor evazati ca moda a vremii. Pe aia care s-au tavalit spiritual prin muzica aia ii deosebesti usor, sint mai rezervati, ba unii inca mai poarta ceva insemne ale epocii de care le e dor. Mai o pleata carunta, mai o geaca de piele si cu siguranta o atitudine care macar iti sopteste „rock”.

Astilalti, papagalii despre care zic, mai au doar amintiri.

O poezie care mie mi se pare ca include o multime de arhetipuri si de locuri comune care definesc romanismul si pe romani asa cum se vad ei. Cit despre Malaele… [trilulilu merge rau de tot]

Priceless! Asta e un articol cam gramolfait luind in calcul faptul ca public o treaba pe care, probabil, ati primit-o deja pe mail si v-ati cracanat de ris in consecinta. Dar asta e un spatiu al comentariului si al opiniei, nu ma chinui sa public info la prima mina pentru ca o fac altii mult mai bine. Imaginea asta de mai jos este, cu siguranta, un document istoric. Si ce ne da el noua in afara de inedit si amuzament? Imaginea profesionalismului (probabil interbelic) intr-o industrie pe cit de hulita, pe atit de profitabila si de marketata.Continuare si foto.

Tigan. Roman. Tigan bun. Tigan rau. Tigan zlatar, lingurar, spoitor, ursar. Tigan hot, manglitor, nespalat, violent. Tigan curat, iubitor de frumos, drept, cinstit. Roman tigan rau, hot, nespalat, strident, copiator, violent.

Am sapte-opt ani. Joc ping-pong in fata blocului. A blocului, nu a ferestrelor. Nu ma spioneaza nimeni din dosul perdelelor pentru a-mi corecta orice vorba, orice gest, orice pas mai departe, pe ton urlat si cu vorbe care ma injosesc in fata colegilor de joaca. Joc prost. Sint gras si neindeminatic. Joc rar pentru ca joc prost. Dar azi am adus eu paletele si bilele. Palete cu fete lucioase, bile „dabal sircal”. N-am voie sa le scot din casa. Sint cadou de la unu’ care-i trege clopotele sora-mii. Pai daca n-am voie cu ele afara si nici in casa (la perete), unde dracu mai am voie? Jucam.

Locul asta de joaca e relativ recent facut. Inainte fusese chiar intrarea in tiganie. Acum construiesc blocuri. Cred ca aveam vreo trei-patru ani cind venisera militienii, facusera liste si anuntasera ca se fac blocuri. Fusese jale mare. Femeile urlau si isi smulgeau parul din cap, alea mai tinere ii scuipau pe militieni si le aratau cururi diforme si fofoloance flocoase. Barbatii strigau si ei, dar mai mult de forma. Unul ameninta cu sinuciderea, altul – ca-si da foc la acareturi. Au construit blocuri si i-au mutat in ele.

Jucam ping-pong. De dupa 35, ultimul bloc din vechiul cartier, in care stam noi, romanii, apare Polonic. Micut de statura (deh, polonic…), cu un ochi pe jumatate inchis, cu privire crunta. Stie ca ne e frica de el. Daca am sari mai multi, l-am bate. Dar e din clanul Bocsa. E ruda cu

Nu pun link, nici embed, nici nimic. Fin’ca mi s-ar parea o gramozitate grosolana si fin’ca mi-as calca pre neste principii. De la al doilea cetitor, primit un link la un filmulet numai bun pentru seria „tu stii ce mai face cretinul tau pe care l-ai scapat din mina mult prea devreme?” Filmat in sala de clasa, cu telefonul mobil, in timpul orei. In ultima banca, „la usa”, o tinara isi intretine colegul de banca masturbindu-l. Ala se uita „concentrat” intr-un caiet, in timp ce bovina zimbeste larg camerei si evolueaza virtos la aparatul cretinului.

Hai sa vedem de ce eram eu in scoala generala un „caz”. Am spart o lozinca. Fin’ca mi-era lene sa duc matura pina in fundu’ clasei, asa ca am facut-o sa zboare. Am tras o meduza cumplita pe portretu’ lu’ to’ar’su. Fin’ca mi se parea cool. A stat acolo, uscata, citeva saptamini, pina m-a pirit Mircea Vlaicu. Asta era o maimutica idioata care numai la capitolul asta excela. Ba nu, mai excela si la functia lu’ tac’su, ceva sef pe la „alimentatia publica”.

Am iesit pe geam din clasa, ca sa vad cum e. Da’ nu in timpul orei, cum avusesera altii singe in ei. Tot Mircea m-a dat in fapt. Si tot el cind am fugit acasa de la culesul obligatoriu de struguri, pe la Maracineni de Arges. La struguri era nasol, ca ne ardea dirigu’ cu joarde din vie daca lasam boabe in urma. Da’ mi-am scos pirleala la porumb, unde si-a luat la stiuleti peste scafirlie de ma mir ca n-a facut vreo comotie. P’asta n-a aflat-o nimeni, ca nu era Mircica prin preajma.

What else…? A, desigur… Pe-ala de mate l-am facut calau cind mi-a dat trei pentru

Este imposibil ca, atunci cind se defecteaza ceva ce nu iti este la indemina, ceva ce nu tine de tine, cind „sistemul” iti pune stop pe piept si te lasa cu ochii in soare, sa nu ti-i imaginezi pe aceia de la capatul celalalt al problemei. Ne-am perpelit prin atitea intruchipari ale incapacitatii si nonsalantei obraznice tipice pentru natia asta, incit mie cel putin imi este extrem de greu sa nu ii „vad” pe aceia care imi strica ploile fara ca eu sa pot ajunge la „ei”.

Bunaoara cind te loveste o pana de curent. Sa zicem ca nu instalai windows pe noua magaoaie configurata vreme de vreo doua luni, dupa diverse sfaturi si surse de documentare more or less reliable. Sa zicem ca nu te porti cu magaoaia in cauza ca si cum rasuflarea ta ar putea sa-i dauneze. Si sa mai zicem ca, fiind o scula performanta, nu se sperie usor de o fluctuatie majora de curent electric. Sa zicem doar ca ai o pana de curent.

Prima – scurta, in gluma, vreo cinci secunde. A doua – de aproape o ora. Cu scurte ghionturi dureroase in tot ce ai in priza si in functiune prin casa. Daca la cele scurte abia ai timp sa injuri si-apoi sa regreti din cine stie ce sentimente umane, in cea lunga ai vreme de portretizari. Si cum arata „ei”? Lucreaza la lumina unei lanterne chioare

Uneori ma gindesc ca este extrem de simplu sa scrii mizerii din dorinta de entertainment. Din dorinta de a-i face pe indivizi sa subscrie ideilor tale numai pentru ca, in sfirsit, cineva le da prilejul sa vocifereze la adapostul anonimatului. Si daca vrei cantitate, apai subiectul tre’ sa fie cit mai larg, mai general valabil, cit mai facil de comentat. Ii admir pe aceia care scriu cu commenturile inchise si reusesc sa-si creeze autoritate, sa placa doar prin ceea ce scriu si nu prin efectul urmarit al celor scrise.

La radio, de obicei, suna timpitii sau cei lipsiti de ocupatie. Aia sint si cistigatorii de premii, si vesnic interlocutorii cite unui papagal care, din lipsa de continut, se trezeste sa arunce in eter cite o tema nascuta din nimic. Mai nou, cenaclul balos de la andreanum&co gaseste de cuviinta sa-si imprastie stropii inspre un subiect atit de convbenabil cind vine vorba de mizerii gindite, eventual, pe la spate: Romania. Pai ce,

Orlando este impartial si informativ cu privire la spotul tv pentru eJobs, facut de Leo. Inclin sa fiu de acord cu parerea lui Alex Raducanu nu doar pentru ca ii sint dator inca din scoala generala (:D). E corect, clientii eJobs sint in primul rind angajatorii si multi s-ar putea simti jigniti in cazul asta. Dar acceptind ca spotul vizeaza doar candidatii, ceea ce oricum e riscant pe tv, tot nu sint fericit.

Paralela angajament – mariaj mi se pare grotesca si incorecta. E un fel de a spune printre rigiituri la bere ca o casatorie este