VANGHELIE CA MONEDA DE SCHIMB

luni, 24 martie, 2008 la 10:22 pm

De citeva zile, ma chinuie un gind. Vanghelie poate fi creditat cu sanse la Primaria Capitalei doar de niste nebuni, de niste calatori din trecut sau, poate, de niste turisti straini carora Marean sa le prezinte citeva numere de circ. O jonglerie, un monociclu, o scamatorie cu carti… De joc, bre… Nu cred ca un om intreg la minte, care a trait in Romania in ultimii zece ani, poate gira potentialul de succes al unui astfel de personaj, fie succesul asta chiar de marimea unui scaun de primar. Deocamdata nu mi s-a parut ca libretul acestui tip de opereta ar fi unul prea complicat pentru aceia care l-au interpretat pina acum.

SCURSURA, CAPATOS SI INCOMPETENTA DE LA PIAR

vineri, 21 martie, 2008 la 9:54 am

Hai, Dane, ca macar te-am asezat intre ele, ca sa te simti si tu ca la threesome si sa ai o senzatie cit de cit placuta cind citesti rindurile de mai jos. N-am de ce sa scriu mare lucru, deci bucura-te intens. Bun. Care va sa zica stejar extrema urgenta pe teme de rating, motiv suficient de solid sa-ti umpli platoul de gunoi cit mai des. Asta inteleg, cit sa nu fac apologia profilului celor care te consuma. Aseara, insa, puteai sa nici nu mai vii la emisie.

SUPRAVIETUITORUL

miercuri, 19 martie, 2008 la 4:24 pm

Puteti face asa ceva pe situl Comisarului Moldovan. Pentru un rezultat mai bun, transformati fotografiile color in alb-negru inainte de a le incarca in interfata sitului.

PE TOCURI

marți, 18 martie, 2008 la 10:38 am

In sfirsit, mi-am dat seama ce nu-mi suna bine in treaba asta care tocmai se fisiie discret. Retardul meu pronuntat loveste si de data asta, rezolvindu-mi disconfortul dilematic mult dupa aparitia motivului declansator. Astazi m-am luminat: imi suna a produs mediatic pentru travestiti.

Prin ’96 primisem de peste mari si tari o bluza alba, de bumbac, personalizata pe fata cu insemnele unei companii londoneze ce vindea, prin telefon, conferinte gusterilor de prin toata lumea. Pe spate purtam sloganul halucinant „We Do It With Our Brains”. Motiv pentru Gabi Bassarabescu (o, tempora!) sa ma intrebe intr-o zi, rinjind cu toata fata: „De unde-o ai, ma? De la vreun cartel al macelarilor?”

PENTRU BICICLISTI

marți, 18 martie, 2008 la 1:53 am

Daca l-am primit deja din doua surse care n-au blog, zic ca n-o fi foc sa vi-l arat.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=Ahg6qcgoay4&eurl=]

SIMTZ (ENORM) DE COMUNICARE

miercuri, 12 martie, 2008 la 10:29 am

…si vaz foarte monstruos… Vechi de o luna si jumatate post-ul si comentariile de mai jos, dar foarte interesante mai ales din punctul de vedere al lui ” cine mai vrea sa lucreze in comunicare?”Ce poti sa-i spui unui individ de genul asta? Sa-l trimiti la realfabetizare? Sa-i explici frumos ca in zootehnie inca mai sint o multime de pozitii-cheie neocupate? Tragic este ca unii de teapa asta chiar ajung sa-ti trimita invitatii la conferinte de presa si alte sindrofii de calibru, vezi Premiile Gopo :D… Captura este de pe blogul Terezei Valcan, dar nu cred ca asta este o informatie relevanta.

AFACEREZA

luni, 10 martie, 2008 la 9:29 pm

Cred ca lucrul cel mai bun pe care il face campania „The Money Channel”, realizata de Next, este pozitionarea produsului. Daca ne gindim ca majoritatea celor aflati in publicul tinta al unui canal TV „de business” vorbesc o limba de neinteles pentru cei aflati in exteriorul acestei lumi, campania ne spune clar cui se adreseaza. Hai sa vedem la ce intrebari raspunde campania asta. Ce/cine este TMC? Un canal de televiziune. Ce difuzeaza? Informatii de interes pentru oamenii de afaceri si cei implicati in domeniul afacerilor, finantelor, investitiilor etc. Se adreseaza numai lor? Desigur, pentru ca la TMC utilizam un limbaj inaccesibil celor ce nu se afla in aceasta sfera. In nici un caz nu ne intereseaza taximetristii sau ospatarii.

Si aici incepe sa nu-mi mai placa. De fapt, nici proprietarului TMC nu cred ca i-a placut foarte mult varianta cu ospatarul… Cert este ca, din nou, este speculat comicul in detrimentul unui rationament complet. Adica simt din nou un parfum de suficienta. Campania intentioneaza reconfirmarea pe nisa plus ceva mai multa notorietate plus ceva mai mult interes. Mesajul ei este, foarte clar, limitativ, selectiv. Ne putem imagina lesne un mesaj subsidiar care ar putea spune „noua ne trebuie astia care vorbesc pe limba noastra, restul lumii sa se care, ca oricum n-o sa priceapa nimic!”

Dar oare TMC & Next Advertising scapa cu totul din vedere o eventuala misiune pe termen lung in ceea ce-i priveste pe profanii potentiali consumatori?

DESFACATORUL DACIA

duminică, 9 martie, 2008 la 3:11 am

Pe Zoso l-am auzit prima oara comparind noul logo Dacia cu un desfacator de capace. Din pacate nu am reusit sa-i gasesc o comparatie mai buna. Este exact ce imi inspira acest design. OK, ideea de blazon poate ca era cam veche, dar problema mea e alta: nu reusesc sa-mi imaginez aceasta noua varianta intr-un „pachet” de corporate ID, nu-l vad replicat pe hirtie. Cit despre izbitoarea asemanare cu obiectul atit de familiar soferilor si nu numai, mi-am permis o mica magarie.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=gXT1Ws5_Pws]

PS: din pacate este al doilea clip pe care Trilulilu il face varza la encodare, asa ca sint nevoit sa folosesc tot YouTube.

POVESTE CU FOTOLIU ALB-ROSU

sâmbătă, 8 martie, 2008 la 5:05 pm

Duhh, vin si eu la spartul tirgului, dupa ce si-a dta toata lumea cu parerea si laudele au curs in cascade: misto campania pre-lansare a albumului semnat de Moga pentru Smiley. Mie cel mai mult mi-a placut fotoliul cu interiorul rosu, spatele alb, taiat pe croma alba, ca si cum testimoniantii cu aipod ar fi iesit ca din nimic atunci cind se intorceau cu fata. Designul asta de fotoliu-alveola nu est enicidecum vreo inventie dar, cu siguranta, este unul dintre cele mai „music related” fotolii din cite exista. Imi aduc aminte de unele aproape identice, aproape sferice, in holul case studentilor din Pitesti. Erau acolo in urma cu vreo 25 de ani. Aveau difuzoare incastrate pe partea interioara a peretilor captusiti cu material textil, de insonorizare, cinectate la pupitrul DJ-ului.

Ei bine, scaunelul asta rotativ este zilele-astea si vedeta colectiei de primavara a Mobexpert. Sigur, din mindria pudica binecunoscuta, pe mesh-urile si panourile din oras nu scrie cu mindrie „l-ati vazut pe You Tube, in spoturile de promovare ale albumului <<In Lipsa Mea>>, al lui Smiley” sau ceva mai scurt, cu acelasi continut. De unde mie-mi rezulta ca ori Mobexpert a ratat un cross-promotion simpatic si bine tintit, ori colaborarea a existat doar pe baza unui mesaj subconstient. Adica: noi n-avem cum sa zicem nimic in spoturi, dar fotoliul sigur va placea si le va ramine in creier consumatorilor. Deci mizati pe imaginea lui in materialele de comunicare pentru colectia de primavara.

Cum? Iar gindesc mai mult decit e cazul? A, voi ziceti ca e o pura intimplare? Ca i-a placut lui Moga fotoliul, l-a cumparat, si-a facut treaba cu el, dupa care s-a trezit Mobexpert ca e rost sa se agate de capitalul de imagine deja creat? Considerati-ma naiv, eu mizez pe primul rationament, acela al colaborarii. Iata si corpul delict, asa cum arata el pe coperta pliantului Mobexpert.

INSAMINTARILE IMBECILE DE PRIMAVARA

sâmbătă, 8 martie, 2008 la 2:00 am

Se umplura cimpurile de ghiocei si violete mofturoase, mustele trasera aer in piept si-si frecara labele a masaj antireumatic si codanele, in consecinta, prinsera a-si lepada, nu pe rind, ca Baba Dochia, ci pe toate deodata, cojocelele care le tinura atita amar de iarna departe de lacomia vizuala a harmasarilor care sintem. Odata cu toate binefacerile-astea frematind a fiinta, maidanul cu pretentii al bucurestilor s-a umplut, regulamentar, de capcanele duhnitoare si moi-caldute ale precampaniei. Din loc in loc, movilitele de precampanie se itesc rinjind in cale-ti, doar-doar te-or prinde pe picior gresit, ca sa-ti umple de Doamne-ajuta bombeul pantofului sau virfurile degetelor strecurate distrat in cutia postala.

In general, precampaniotii au exploatat cu aceeasi originalitate de veacuri saptamina asta, adoptind umila pozitie de sclavete cu urme de tocuri pe scrot in fata oricarui purtator de fusta. Intrucit nu sexul, ci prilejul de a-si mai plimba putin existentele rincede printre potentialii consumatori/alegatori fu motorul lor pe baza de floricele, fluturasi ori cartonase colorate regulamentar, in cromatica identitara de partid. Pupaturi un pic rezervate (ai drecu’ sarantoci, cu epidemiile lor vulgare!) si texte. Texte, nene, cit sa dea p’afara gigantica hazna a comunicarii imbecile de partid, bolborosita pe cracul pantalonului de vesincii copylefteri de casa, ridicati din rindul manichiuristelor cu SNSPA si aspiratii politice.