Posturi cu tagurile: "marketing, comunicare, PR, publicitate"

De dimineata am gasit-o in ziare, cu o poza urita si cu un text lipsit de orice fel de atractivitate. Dupa care i-am descoperit cele cinci sau sase insemnari goale, in care vorbeste de trei ori despre turneul electoral si traseul lui. Dupa care am gasit si „clipul”. Text penibil, demagogic, scris aiurea, plin de aschii, intonatie de spectacol omagial, look de CAP-ista, productie de amatori. Sint curios daca punctatorul audio de pe cartonul de la inceput, ala cu chintesenta stupiditatii („promovam oamenii, produsele si valorile Romaniei”), e platit sau imprumutat. Urechea imi spune ca e prima masura din „Galvanize”, Chemical Brothers. Mai jos, uriciunea de spot electoral si Galvanize, ca poate ma minte urechea.

Vorba unui clasic in viata: sa mai laude si gura noastra cite ceva. O gura de aer prospat vine dinspre Coca Cola. Desigur, spotul nu este romanesc si, probabil, tineretul gramozor trendinist emo nu va pune botul la un agatau de tipul celui din spot. Cu toate astea, lucrarea mi se pare ingenioasa, foarte tinara si foarte cool, extrem de proaspata. Pentru cei care trateaza flirtul ca pe un sport nobil, care iti solicita inteligenta si spiritul creativ. Ca orice lucru bun, este foarte simplu si te face sa te intrebi de ce dracu’ de nu ti-a venit tie ideea asta. Are un aer de „British home made”, asa ca tare mi-e teama ca nu va stirni mari ecouri in rindurile unui public care agata de sute de ani cu palme pe cur si gesturi exhibitioniste. Spotul – mai jos.

Daca Doroftei se simtea slabit si isi pierduse imunitatea din cauza antrenamentelor si a efortului depus zilnic, noi, astia mai sedentari si iubitori de colesterol, ce sa mai zicem? Sint foarte curios daca Mosu’ se trata tot cu Actimel si cind i-a transformat Gatti ficatul in iaurt.

Nu gasesc spotul, probabil e foarte nou. L-am vazut in seara asta. Din seria „socialelor” cu prevenirea accidentelor rutiere. Intra unu’ aiurea intr-o depasire si se face praf. Numai ca, inainte de secventa accidentului, ai timp sa vezi ca numarul de inmatriculare al individului este B-XX-OAS. Hem? Vreo duda „de Bucuresti” a unui creativ? Un fel de „bai, tata, ai tu numar de Bucuresti, da’ conduci tot ca-n provincie, deci esti victima sigura?”

Subtire, nene…foarte subtire atunci cind e vorba despre piaristi inventati la apelul bocancilor, transformati din secretare si contzopisti in comunicatori de interfata. Cind departamentul de PR e doar un fel de tarla pe care vreo cinci-sase amariti au norma saptaminala de articole publicate si seful de departament are doar valoare de vataf cu biciul in mina, e firesc sa nu-ti functioneze mai nimic. De ani de zile, misiunea PR-ului de la antena este cit se poate de simpla: sa apara in ziare si in reviste. Cit mai mult, cit mai mare, cit mai pe prima pagina si cit mai degeaba. Asta, desigur, fara o viziune completa asupra constructiei si fortificarii brandului, din simplul motiv ca nu prea o are nimeni.

George Hari despre un caz concret. 

PR-ul antenist s-a bazat intotdeauna pe doua principii absolut perdante: femeile postului (chiar nu pot sa le numesc „vedetele feminine”) exploatate de multe ori in cele mai dezagreabile

Lipsa istorica de actori cu care publicitatea din Romania se confrunta de ani de zile a lovit din nou. Sau poate e vorba doar de preferintele agentiilor, caselor de productie si regizorilor, care isi impart cu ciclicitate aceleasi personaje? Tinarul care declama cu relaxare prost jucata despre „o, voi, dimineti de weekend” este, in paralel, protagonistul unui spot cu multe salamuri. Da’ chiar, daca rigiiturile de la salam suna ca ragetul unui tigru, dumpf-ul miroase a caprioara sau tot a usturoi?

…nu imi pasa de piinica, nu imi pasa de brinzica…
…vai, dar e atit de spaniol totul la voi…
…am crezuuuuut, ca dragostea e un cimp de floriceleeee si nu te mai saturi alergind prin eleeeee…

Am vazut adineauri un reportaj despre citiva copii dintr-un sat din Moldova, care vin la scoala mai degraba pentru cornul si laptele pesediste decit pentru invatatura. Cel putin asa sugera titlul, „La scoala, de foame”. Dupa filmarile din scoala, reportajul a continuat cu doar unul dintre copii care, printre altele, „ne-a aratat ca se pricepe bine la ceva”. In imagini, pustiul se tinea bine in saua calului, biciuindu-l salbatic cu o nuia. Contextul stirii era unul admirativ la adresa calitatilor de jokeu ale subiectului. La doua stiri distanta, parlamentarii tergiversau votarea legii care ii pedepsete pe cei care chinuie animalele. Eu stiu ca, in general, redactia si marketingul se intilnesc si se pun de acord numai cu forta intr-o institutie de presa, dar parca o asemenea scapare e prea de tot, mai ales cind esti initiatorul unei petitii nationale despre apararea animalelor maltratate.

In toaleta de la muviplex, Media Galaxy se screme dude publicitare cu dumpf de fasole. Prima imagine e pentru context, ca sa stim precis unde bate copylefterul. A doua e pentru detaliu, asa ca la un click pe thumb veti descoperi propozitia „In timpul asta ajungeai la noi.” Asadar, Media Galaxy e doar la un pipi distanta de muviplex. Sau, in subsidiar, mai bine vii la noi sa faci un pipi.

Dilema consumatorului probabil ca ar trebui sa fie „mmm…sa fac un pipi sau sa ma duc la astia, sa-mi caut un monitor?…oare pot sa fac pipi la ei?…tough one”. Refuz sa cred ca „variata”, evidentiat sub logo ca valoare principala de brand, incearca sa trimita intentionat catre o alta eventuala utilizare a pisoarului.

Am publicat mai demult, in commenturi, acest drept la replica, insa eu cred ca merita ceva mai multa atentie, asa ca-l readuc in cap de lista. Mihai Botarel zice ca face parte din echipa care a lucrat pentru campania in beneficul eJobs. Cu mindrie revolutionara si aplomb muncitoresc, Dl. Botarel ne transmite, fara sa vrea, modul in care a inteles el industria Resurselor Umane sau, mai in detaliu, misiunea clientului sau. Din alocutiunea domniei sale, eu inteleg ca eJobs se adreseaza, cel putin in aceasta campanie, trogloditilor si abuzatilor.

Nu celor care isi urmaresc programatic sau macar conjunctural dezvoltarea carierei, care considera ca eJobs poate fi unul dintre cei mai buni mijlocitori in identificarea unui job potrivit nivelului lor de profesionalism. Nu celor care abia se arunca in viata, care isi fac pentru prima oara CV-ul si care isi verifica la fiecare sfert de ora pannel-ul ca sa vada ce x rosu s-a transformat in tick verde. Si nici companiilor care isi doresc angajati dezinhibati, stapini pe ei si pe domeniul lor, nedeformati si neaplatizati de general manageri agramati si cu figuri de Donald Trump.

Ca sa fim intelesi: admir si munca echipei lui Dumitrascu, si perseverenta, si talentul pe care l-au investit in acest brand. Nu am nici un motiv sa ma uit strimb la echipa Leo Burnett. Aici discutam despre un caz, despre un subiect anume. Gasiti mai jos relipca lui Botarel si chiar va invit sa judecati singuri.