Posturi cu tagurile: "limba romana"

Să mai zic ceva? Hai că nu mai zic…

De data asta şi stupidă, şi agramată. Mai trist este că ăstora chiar le dă cîte unul nişte bani, „ca să facem nişte promovare”.

Ziceau unii acum ceva timp că Ariel lasă pete, mai ales pe hainele închise la culoare, dar m-am gîndit că o fi doar vreun „răutăcism” răspîndit de concurenţă. Eu oricum sînt Tide addict. Dar, conform strategiilor clasice de creare de noi nevoi în scopul diversificării ofertei de piaţă, se pare că lucrurile se leagă. Procter & Gamble propun acum antidotul petelor create chiar de Ariel. Dragi copyoţi şi brand menajere, comparaţi tîmpenia de mai jos cu exerciţii de analogie gen „hamburgerul bun de-ţi cad plombele de la McDonald’s” sau „maşina de plimbat curvele de la Ţiriac Auto”. (no offence, e în scop ştiinţific). A…vă vine să rîdeţi? E bine, că şi eu am rîsu’/plînsu’ de voi.

Varianta românească a celebrului şi captivantului Monopoly, produsă în Irlanda sub licenţă Hasbro şi importată exclusiv de Noriel IMPEX, încearcă să ne convingă încă de pe cutia jocului că geniile imobiliare şi financiare n-au nevoie de prea multă carte. Şi deloc de aia de gramatică.

Accept, într-un final, anevoioasa dar legitima utilizare a tastaturii cu diacritice, dar în ruptul capului nu cedez în favoarea păsăreştilor „sunt, câine, mâine, pâine, nicio etc.”.

Cam complicata cerinta acestui nou pseudoconcurs, ain’t it? Am primit citeva reactii cu miinile-n cap, dar nimeni nu s-a incumetat sa-i arate bietei fete drumul cel bun… Inca o dovada ca bunele intentii sint sortite esecului, chiar si atunci cind drumul catre izbinda e stropit cu vin dobrogean :). Mai e timp, fiti si voi constructivi din cind in cind…

Pitipoanca de la Primarie face exact ce stie mai bine: recidiveaza si insista. Trec peste calificativul „bestial” repetat obsesiv, cu si fara ghilimele, la adresa <<lui sefu’>> Sorin Oprescu. Trec si peste conceptia pitipoancei asupra comunicarii informale, si peste osanalele teribile aduse marelui Sef, si peste asumarea gratuita a unei pareri colective banuite, si peste infatuarea nemarginita ce transpira mustacios pe sub nasucul blondin. Trec peste toate acestea si va provoc la o noua competitie. Stiu ca inca nu am reusit sa ma achit de promisiunea primului concurs, dar inca incerc sa ma sincronizez cu programul celor doi premianti. Si voi reusi pina la urma.

CE facem de data asta: ne stapinim cu stoicism refluxul gastric inevitabil si citim acest exemplu de piar de Dimbovita via Buzau. Identificam cit mai multe virgule inradacinate pe unde-a respirat sau a suspinat autoarea agramat, cit mai multe dintre atrocitatile de topica si (i)logica a frazei, constructiile anapoda si, in general, dizabilitatile de limba materna ale primei dudui din aparatul comunicator al Primariei Capitalei.

CUM facem treaba asta: facem un pic de trafic pentru pitipoanca, luam panseul sulfuros cu copy si paste intr-un document Word si corectam cu rosu plus, eventual, adnotari si explicatii (ca sa mai invata si ea cite ceva) dudele identificate. Trimiteti docomentu’ pe mail (adresa e in stinga, sus) si de aparitiile insingerate ma ocup eu. M-as bucura sa considerati treaba asta ca pe un demers in primul rind caritabil. Unii oameni n-a reusit sa ajunge chiar la toate ORL de gramantica, altii n-a avut posibilitati sa merge la scoala decit incepind din clasa zecea, deci n-a putut sa-si cristalizeaza gramantica limbi romana. Uni a ajuns ofiteri de prese finca a fost silitori, cedaca sta prost la capitole dastea dezinportante?

CIT DUREAZA treaba asta: lasam doua saptamini, sa coaca bine si sa avem timp de analize si sinteze. Daca, prin absurd, eseista sterge sau corecteaza din mers (multumita noua) materialul didactic, stati linistiti la locurile voastre, ca avem prin screen, mama ei de tehnica… Si se cheama ca ne-am atins si scopul nobil, nu? Inchidem, asadar, pe 29 octombrie.

PREMIUL: stiu ca va intereseaza marginal, dar e bine sa mentionam. Deocamdata ma gindesc la trei sticle de vin din rezerva strategica a familiei, sorturi diferite, licori dobrogene daca nu foarte nobile, sigur teribil de parfumate si aducatoare de reverii. Mari sanse de imbunatatire a premiului, dar voi reveni daca e cazul.

Final. Asadar mistocarim constructiv, ajutam un om la nevoie, luptam pentru limba ce-o vorbim.

PS:  Concursul este deschis si tinerei oite ratacite care imi bombardeaza inboxul cu mesaje tip „pitzipoanca e mama ta, bolnavule care esti” si care se recomanda ca fiind sora simpaticei si blondinei pitipoance. Nu bag mina in foc, dar ea asa zice.

Succes!

Am mai spus-o si o repet si o voi repeta pina n-o sa mai am aer in plamini si „sos la silaba”: Internetul NU foloseste o alta limba decit cea gramaticala! Internetul NU scuza greselile de gramatica si de logica a frazei! Internetul NU este un spatiu mai tolerant gramatical decit hirtia, eterul sau tubul catodic! Da, exista limba vorbita si limba literara, insa ambele functioneaza dupa aceeasi gramatica, dupa aproape aceleasi reguli de topica si dupa aproape aceeasi logica. Care logica este sau nu este.

Un typo e un typo, exprimarea agramata este cu totul altceva si nu se poate substitui la infinit unor greseli de dactilografiere. Utilizarea corecta a limbii romane nu este un fason de fata batrina si nici o obsesie fortat academica, ci o simpla regula de bun simt si un privilegiu. Acela de a beneficia de cunoasterea unei limbi unice, care te defineste din radacini. Nu-ti interzice nimeni sa-ti hulesti natia si limba nationala, esti liber sa te exprimi in ce limba doresti, dar fa-o corect!

Observ cu groaza cum indivizi ce au obraznicia de a se considera specialisti in comunicare, detin sau lucreaza pentru firme de specialitate si se erijeaza in voci pe care cei mai tineri decit ei ar trebui sa le considere modele demne de urmat nu intrunesc nici macar prima regula a comunicatorului: utilizarea in mod corect a limbii in care se exprima. Nu e o noutate, insa in ultimele doua zile am interactionat din nou cu aceasta pleava ciufulita de vinturile si ifosele superficialei sale dezvoltari profesionale.

Sa fie asta doar o confirmare a idiosincraziei mele fata de liternet.ro sau a convingerii ca acolo zac o gramada de urdori cu pretentii literare si creier de porumbel? Stiu, ma repet. E o licenta.

In lipsa unor produse foarte romanesti, cu brand protejat si mindrie nationala sub gusa (e, nu Cozmin…), pe ogorul gras al nascatorilor de marfuri se nasc monstrii dragalasi ai unui posibil viitor retail halucinant. Nu stiu daca neaparat si prin continut, dar ca forma sigur. Daca ati avut pina acum rabdarea de a urmari macar un dialog dintr-un film indian, probabil ca vi s-a parut la fel de bizara ca si mie aparitia fulgeratoare a unor cuvinte englezesti, infipte in suvoiul onomatopeic si, de ce nu, foarte melodios pentru unii, al personajelor bollywoodiene. La zece-cinsp’e de-ale lor, cite-un „creisi”, „intristing”, „uandarful” etcetera. Amuzant, nu? E mai putin amuzant cind constatam ca pasareasca asta are sanse din ce in ce mai mari sa ia locul limbii romane. Ieri am dat peste asta in raftul unui magazin: