HAI CA E BINE…

In lipsa unor produse foarte romanesti, cu brand protejat si mindrie nationala sub gusa (e, nu Cozmin…), pe ogorul gras al nascatorilor de marfuri se nasc monstrii dragalasi ai unui posibil viitor retail halucinant. Nu stiu daca neaparat si prin continut, dar ca forma sigur. Daca ati avut pina acum rabdarea de a urmari macar un dialog dintr-un film indian, probabil ca vi s-a parut la fel de bizara ca si mie aparitia fulgeratoare a unor cuvinte englezesti, infipte in suvoiul onomatopeic si, de ce nu, foarte melodios pentru unii, al personajelor bollywoodiene. La zece-cinsp’e de-ale lor, cite-un „creisi”, „intristing”, „uandarful” etcetera. Amuzant, nu? E mai putin amuzant cind constatam ca pasareasca asta are sanse din ce in ce mai mari sa ia locul limbii romane. Ieri am dat peste asta in raftul unui magazin:

Mi-am adus brusc aminte de produsele inventate pe vremuri in spoturile publicitare false ale divertisilor, de „Mamalapt” (instantul de mamaliga cu lapte) si altele, care palesc speriate in fata realitatii furibunde exemplificate mai sus. Sint momente in care incerc sa-mi imaginez cum va arata limba romana vorbita peste 10-20 de ani, cind nimeni nu va mai vorbi despre diavol, ci toti vor lupta impotriva lui ‘Recu. Cind referirile la Divinitate for lua forme permanente gen „OMG” sau „Gosh”, cind cardiologul iti va aplica pe EKG o stampila cu „pretty cool”, recomandindu-ti sa „chill mai des si mai mult”. Prin magazine? „SUPERmalai de polenta”, „faina regular”, „power bust telina”, „salata aisberg romaneasca”…