Posturi cu tagurile: "limba romana"

Dragi copii timorati, cu vocabularul inca necristalizat, sa stiti ca, in ciuda a ceea ce auziti chiar din gura specialistilor in chirurgie estetica, pluralul corect de la „(un) implant” este „(doua) implanturi”. Nu „(doua) implante”, cum tocmai o aud pe Mme Jianu ciripind cu saculetu’ in palma. Medicii, acest miez si epicentru al intelectualitatii romanesti, gasesc intotdeauna tertipuri prin care isi hranesc pofta de a vorbi, respira, exista intr-un mod diferit fata de pulimea pacienta. Deh, mica lor nebunie de a avea macar impresia ca ridica un zid simandicos intre ei si aia pe care-i hacuiesc cu mai multa sau mai putina raspundere.

Asta imi aduce aminte de un banc destul de vechi, pe care e posibil sa nu-l stie Cabral :D. Asadar: se spune Ginecolog sau Genicolog? Se spune ginecolog. De ce? Pentru ca se spune pizd#, nu pezd#.

Mare om, gigantic literat.

Aud din ce in ce mai des exprimari de tipul „echipa este determinata sa cistige aceasta partida”, „in companie sint oameni foarte determinati in urmarirea scopurilor” etc. Gasesc intr-o revista de televiziune, exact linga rubrica in care exprimarea teleastilor este luata in tarbaca: „Unele automobile au avut nevoie si de patru schimburi de brichete in timpul salonului auto, din cauza hotilor determinati sa nu plece acasa fara citeva suveniruri”. Nu dau nume, TVmania.

Determinati de cine? Hai sa le luam pe rind:

1. DETERMINÁT, -Ă, determinaţi, -te, adj. 1. Care a fost precizat.care a fost stabilit. 2. (Despre cuvinte sau propoziţii) Al cărui sens este precizat de alt cuvânt sau de altă propoziţie. – V. determina. Cf. fr. d é t e r m i n é. DETERMINÁT, -Ă adj. Care este cauzat de ceva, definit. // s.m. Termen al unui raport sintactic care este regentul determinantului. [Cf. fr. détérminé]. (dexonline.ro)

2. DETERMINED apare in toate dictionarele cu sensul de

Ce nasol e sa incerci de mai bine de doua luni de zile sa gasesti un nume. Si nu singur, ci avind alaturi o echipa babana, cu oameni inteligenti, care cunosc extrem de bine produsul care sta cu buricul netaiat si cu spatii albe in certificatul de nastere. Cu oameni care la viata lor au nasit zeci, poate chiar sute de produse. Numai ca de data asta produsul e cu dichis, e „in premiera pe tara”, e cu pirt si cu fason si, cel mai important, se adreseaza unor tipi care oricum refuza orice si lesne iti fac jugulara zdrente daca nu le-ai servit ceva unanim categorisit drept BETON. Liste, short liste, chemata si cavaleria si nimic.

Un motiv pentru care mi-as fi dorit sa ma nasc in alta limba: oare in toate limbile pamintului exista atitea cuvinte demonetizate / demonizate ca in romaneste? Este impresionanta cantitatea de cuvinte care, in virtutea unor reguli arbitrare ce formeaza fondul lexical principal de lemn, suna realmente prost, fad. Sint pur si simplu golite de sens ca un morman de cutii de conserve in spatele unui restaurant pentru pisici. Unele urla, altele fisiie puturos, altele miorlaie, clefaie, rag. O adevarata menajerie.

Am preluat MISTO pentru ca era singurul in stare sa descrie ceea ce astazi este cool, beton, pizda, belea etc. Pentru ca bun, frumos, elegant sau bine au fost pastrate in limbajul academic, uneori studiat, in limbajul corect (as in „imbracat corect”). Si pentru ca niciunul nu reusea sa surprinda perfect ceea ce putea MISTO. Pescuiesc la intimplare (am vrut sa zic „aleg la intimplare”, dar limba asta uscata si perfida in care m-am nascut imi spune ca daca „aleg” se cheama ca n-o fac la intimplare, iar daca as fi spus „culeg” / „pick” ar fi sunat fortat) din maldarul de propuneri: „ambitie”.

Pai nu, ca ambitia intre timp a ajuns sa tirasca dupa el tinicheaua unor sensuri deloc nobile. Citi dintre noi mai citesc in „ambitie” doar tenacitate, eforturi in sprijinul unui rezultat, capacitatea de a-ti pune in functiune toate resursele in scopul atingerii unui tel? Si citi dintre noi nu vad in „ambitie” mai degraba arivism, fixatii, atingerea unui scop prin orice mijloace, inclusiv cele care nu au treaba cu demnitatea sau onestitatea?

Toate astea pentru ca in jur auzim mai des „ambitii politice”, „ambitii marunte” sau „ambitii fixiste” decit referiri la ambitie ca trasatura definitorie pentru un caracter puternic? In copilarie, daca despre mine se spunea ca sint ambitios, consideram asta ca pe o forma de lauda. Mai apoi, pe drumul pervertirii mele, un tip ambitios a devenit cel nu prea inzestrat cu haruri, dar muncitor si decis sa-si acopere lipsurile native cu efort si constiinciozitate. Da, usor peiorativ J.