Posturi cu tagurile: "consumism"

Ma dau invint dupa cescutele si accesoriile minuscule ce insotesc tabietul cafelei. Acasa beau foarte rar cafea, motiv pentru care imi dau mereu peste mina cind shopper-ul impulsiv il calca pe git pe shopper-ul rational.

Doua produse relativ noi (cel putin pentru mine) pe care le-am gasit in acelasi magazin de cartier.

JANA este un fel de apa cu gust de lamiie, produsa de SC Dacardi (sic!) Impex SRL, din Oradea. Promit sa-i sun sa-i intreb cine e Jana si ce vrea ea de la viata.

Vara, cald, apa multa, fructe si parca o dai req de ciorba de burta sau de ceafa cu cartofi. In fine, in cazul modelinelor, il cam dai boalilor si pe el de piept de pui la gratar… Castraveti verzi si drepti cu iaurt? Cu un gind de usturoi si, eventual, citeva fluturari angelice din gene de marar? L-am numit aici pe Tzatziki, martie din postul prietenosilor si lacomilor greci. Doar un pretext pentru a va spune ca singurul loc (din Bucuresti) unde iaurtul grecesc e veritabil, adica exact acela pe care-l gasiti doar in Grecia, ramine Mica Ellada, magazinul despre care v-am mai spus. Are gustul, culoarea si consistenta ACELUI iaurt pentru care sint convins ca multi, gurmanzi sau gurmeti, ati facut sau ati putea face o adevarata pasiune.

Dupa semi-teapa de la Carnivore, ne-am luat, literalmente, potecuta, zece metri mai la vale. La Laguna Blu, pentru un desert cit de cit decent. Surpriza mare si placuta, in ciuda resturilor de tort deloc imbietoare de pe unul dintre rafturile frigiderului de pe terasa.

Nimic din ceea ce am citit despre deja celebra Churrascaria Carnivore, de pe malul Herastraului, nu s-a confirmat la fata locului. Simbata, fix la ora prinzului, eram singurii rataciti de pe terasa. Inauntru nu era nimeni, se stergeau pahare si se aranjau mese. Cu toate astea, am fost intrebati daca avem rezervare :)). Serviciul a supt big time, baietii executind mai multe braziliene cu cererile noastre deloc sofisticate. Avem ceai de menta. Ne-au adus ceai negru.

Incredibil, dar Moldova e chiar frumoasa cind e verde. Ultima oara trecusem pe-acolo cu patru ani in urma, toamna, pe ploi si namoale. Drumuri cit de cit decente, limitari de viteza ca la balamuc, radare ciorchine, dar frumos, nene. Flori, case curate, ingrijite, luminoase. Oameni civilizati prin benzinarii, serviabili, poate prea serviabili uneori. Multi moldoveni de Bucuresti, ma ales pe drumul de ducere, experti in flash-uri si degraba varsatori de singe pentru un singur loc mai in fata, in coloana. Desigur, pentru a putea dormi clisos si arogant pe banda de la centru cind drumul e liber. Moldoveanul bucurestean se face remarcat si in benzinarie, unde dispune de sclavul in salopeta pentru alimentare si spalat de geamuri, in timp ce el se abandoneaza cite un sfert de ora in bratele fierbinti ale shoppingului frenetic de dulciuri, seminte, sidiuri… In timpul asta, pompa ramine reglementar blocata, iar cei din coada sint mai aproape de toti sfintii.

Ieri, in sala de sport a Liceului I.L. Caragiale, IAA si CNA au lansat „Programul pentru un stil de viaţă sănătos”, campanie socială menită să educe populaţia României cu privire la rolul alimentaţiei echilibrate şi al exerciţiului fizic în asigurarea şi menţinerea unui stil de viaţă sănătos. Programul îşi propune să ajute la conştientizarea riscurilor presupuse de o alimentaţie neadecvată şi de lipsa de mişcare, oferind soluţii pentru a contracara efectele acestora. Cum obiceiurile alimentare de veacuri si apanajele traiului „modern” ne calauzesc cu pasi mari catre transformarea obezitatii si diabetului in maladii nationale, campania este indreptata catre doua segmente importante pentru deciziile privind consumul si stilul de viata: femeile si tinerii.

Eu am o intreaga poveste romantata cu Red Bull, ii stiu istoria si, in consecinta, il beau cu respect, de maximum trei ori pe an. Si atunci in cazuri de extrem dezmat, oboseala sau conjunctura. Am baut prima oara varianta asiatica, in cutie bortoasa si aurie, la Singapore, prin ’97. Apoi m-a insotit de-a lungul celor opt luni extenuante pe vapor si m-am bucurat sa-i recunosc gustul identic fie ca l-am cumparat in Sydney, Saigon Phu Mi sau Juneau. Consumul conjunctural a batut de multa vreme necesitatea, consumul dictat de efort prelungit sau atentie in alerta. Nu doar in Romania, ci in majoritatea tarilor cu un „clabing” dezvoltat.

Pe la noi se bea in orice combinatie, prin cluburi sau pe strada. La un moment dat, a bea Red Bull in loc de Coca Cola a devenit un fel de eticheta a „posibilitatilor” exprimate ostentativ. Merge si la mici, si la seminte, si pe strada, si la sanatoriu, si la meci. Existenta lui in orice butic de coltul strazii si, mai nou, la tonomatele din metrou, il face accesibil si copiilor,

In lipsa unor produse foarte romanesti, cu brand protejat si mindrie nationala sub gusa (e, nu Cozmin…), pe ogorul gras al nascatorilor de marfuri se nasc monstrii dragalasi ai unui posibil viitor retail halucinant. Nu stiu daca neaparat si prin continut, dar ca forma sigur. Daca ati avut pina acum rabdarea de a urmari macar un dialog dintr-un film indian, probabil ca vi s-a parut la fel de bizara ca si mie aparitia fulgeratoare a unor cuvinte englezesti, infipte in suvoiul onomatopeic si, de ce nu, foarte melodios pentru unii, al personajelor bollywoodiene. La zece-cinsp’e de-ale lor, cite-un „creisi”, „intristing”, „uandarful” etcetera. Amuzant, nu? E mai putin amuzant cind constatam ca pasareasca asta are sanse din ce in ce mai mari sa ia locul limbii romane. Ieri am dat peste asta in raftul unui magazin:

N-ai marunt? Nu poti sa trimiti pe cineva sa schimbe? Ti-e lene sa te asiguri ca tu, comerciant, nu-ti pui clientii intr-o situatie neplacuta? Ti se pare chiar o obraznicie ca noi, cumparatorii, nu venim la tine cu bani potriviti, ca la curve? Imi indesi pe git o lama de guma, o bombonica, un covrigel in locul celor citiva banuti pe care mi-i iei cu forta din portofel?